ICCJ. Decizia nr. 614/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 614/2009
Dosar nr. 317/45/200.
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 131/CA din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea reclamantei SC R. SA Iaşi formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anularea HG nr. 48/2007 de modificare şi completare a HG nr. 1354/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ridicată de pârâtul Guvernul României şi, totodată, a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Consiliul Judeţean Iaşi în contradictoriu cu SC R. SA Iaşi şi Guvernul României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că apartenenţa la domeniul public a imobilului în integralitatea sa, a fost tranşată prin Hotărârea nr. 10/1999 a Consiliului Judeţean Iaşi, hotărâre menţinută în mod irevocabil prin H.C.J. nr. 1723/2001.
Chiar dacă reclamanta nu a fost parte în acest dosar, aceasta a atacat însă în instanţă documentaţia întocmită de Consiliul Judeţean Iaşi, pentru punerea în executare a H.C.J. nr. 1723/2001, respectiv pentru atestarea domeniului public al judeţului Iaşi asupra imobilului în cauză, sens în care a fost adoptată HG nr. 1354/2001.
Instanţa de fond a mai reţinut că într-adevăr, la data adoptării HG nr. 48 din 17 ianuarie 2007 în litigiu, pentru modificarea şi completarea HG nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi, reclamanta dobândise sentinţa civilă nr. 5/CA din 16 ianuarie 2006, prin care se constatase nulitatea parţială a HG nr. 1354/2001, în ce priveşte imobilul, numai că prin Decizia nr. 1123 din 21 februarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4639/1/2006, recursurile declarate, în cauză, au fost admise, fiind respinsă pe fond acţiunea reclamantei SC M.I. SA Iaşi şi a intervenientelor SC C.J. SA Iaşi şi SC R. SA Iaşi, cu menţinere a HG nr. 1354/2001 privind imobilul, ca având statutul juridic de domeniu public al judeţului Iaşi.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC R. SA Iaşi a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, după expunerea stării de fapt a cauzei, că Hotărârile Consiliului judeţean Iaşi nr. 161 şi 176 din 25 iulie 2006 şi nici HG nr. 48/2007 nu pot avea valabilitate juridică sub aspectul modificării suprafeţei de teren ce a fost preluată în domeniul public al statului, cel puţin pentru neîndeplinirea procedurilor prealabile de preluare a unui imobil de către stat, pentru încălcarea dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în Constituţia României dar şi în C.E.D.O., mai cu seamă a celor privitoare la justa şi prealabila despăgubire, dar şi pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
Recurenta a mai precizat că procedura prealabilă referitoare la HG nr. 48/2007 a fost îndeplinită prin formularea de către SC R. SA a adresei remise prin intermediul serviciilor poştale cu recomandata de confirmare de primire în data de 26 martie 2007 către Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, iar urmare acestei plângeri prealabile nu s-a primit nici un răspuns în termenul legal de 30 de zile, ci numai la data de 4 mai 2007. În plus, reclamanta a arătat că interesele legitime ale sale au fost clar vătămate prin apariţia HG nr. 48/2007 de completare şi modificare a HG nr. 1354 din anul 2001, întrucât atâta vreme cât hotărârile de preluare la care se referă Guvernul României nu sunt opozabile societăţii recurente este în mod evident ilegală şi abuzivă preluarea la domeniul public al întregului imobil din Iaşi, în condiţiile în care în imobilul preluat este inclusă şi partea aflată în proprietatea incontestabilă a SC R. SA Iaşi.
Pe de altă parte, a mai arătat recurenta reclamantă că, aşa cum a evidenţiat şi prin cererea introductivă de instanţă, la momentul apariţiei HG nr. 48/2007 ca act administrativ completator şi modificator al HG nr. 1354/2001 îşi producea efectele sentinţa definitivă şi executorie nr. 5/CA/2006 a Curţii de Apel Iaşi prin care era constatată nulitatea parţială a HG nr. 1354/2001 cu privire la imobilul din Iaşi judeţul Iaşi.
S-a solicitat de către reclamanta SC R. SA Iaşi, în concluzie, admiterea recursului formulat împotriva sentinţei nr. 131/CA din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi modificarea în întregime a hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii reclamantei aşa cum a fost formulată, cu consecinţa anulării HG nr. 48/2007.
Recursul este nefondat.
Prin art. 1 din HG nr. 48 din 17 ianuarie 2007 a fost modificată şi completată HG nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul precizării, la lit. d) din anexa nr. 1 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Iaşi", că poziţia 60 coloana nr.3 se modifică în sensul următorului cuprins „str. V. nr. 6 suprafaţa construită = 1598 mp".
Iniţial, cum s-a probat în cauză, prin sentinţa civilă nr. 5/CA din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a constatat nulitatea parţială a HG nr. 1354/2001 cu privire la imobilul situat în Iaşi, poziţia 60 din anexa nr. 1 la această hotărâre, dar situaţia juridică a acestui imobil, aflat în proprietatea publică a judeţului Iaşi, a fost ulterior, prin Decizia nr. 1123 din 21 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, tranşată în mod irevocabil.
Într-adevăr, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sus menţionată au fost admise, printre altele, recursurile declarate de Guvernul României şi de Consiliul Judeţean Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 5/CA din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost modificată hotărârea recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC M.I. SA Iaşi ca neîntemeiată, a respingerii cererilor de intervenţie în interes propriu formulate de SC C.J. SA Iaşi şi SC R. SA Iaşi şi a admiterii cererii de intervenţie accesorie formulată de Consiliul Judeţean Iaşi interesul pârâtului Guvernul României.
S-a reţinut, în considerentele deciziei instanţei de recurs, că soluţia instanţei de fond a fost nelegală, deoarece ea s-a întemeiat pe aplicarea greşită a art.20 alin.(2) din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. În speţă, s-a învederat, intimatele SC M.I. SA Iaşi, SC R. SA Iaşi şi SC C.J. SA Iaşi nu au depus nici acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile şi nici certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deţinute sau hotărâri judecătoreşti pronunţate în eventuale acţiuni în constatare ce fi fost admise. De asemenea s-a reţinut, de instanţa de control judiciar, că acţiunea promovată de reclamantă şi cererile de intenţie în interes propriu nu îndeplineau una din condiţiile esenţiale, de fond, ale acţiunii în contencios administrativ, respectiv existenţa dreptului vătămat sau a interesului legitim.
Prin actul administrativ atacat de reclamanta SC R. SA Iaşi în prezentul proces s-a realizat doar o rectificare a suprafeţei construite a bunului din Iaşi judeţul Iaşi trecut în anexa 1 poziţia 60 din HG nr. 1354/2001, iar această împrejurare nu are nici o relevanţă cu privire la dreptul de proprietate publică asupra imobilului în discuţie, care aparţine unităţii administrativ-teritoriale, respectiv judeţului Iaşi.
În aceste condiţii, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta recurentă SC R. SA Iaşi nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, cu alte cuvinte nu a probat că prin adoptarea actului administrativ atacat i s-a vătămat un drept sau un interes legitim.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală şi întemeiată, urmează a se dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC R. SA Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 131/CA din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R. SA Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 131/CA din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 619/2009. Contencios → |
|---|
