ICCJ. Decizia nr. 621/2009. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 621/2009
Dosar nr. 1731/2/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1921 din 3 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în al doilea ciclu procesual pe care l-a parcurs cauza de faţă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.B.I.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării. A fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 1.830.004.743 ROL, reţinută în executarea contractului de achiziţie publică nr. 35219 din 3 august 2004. A mai fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4861 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că răspunderea contractuală a furnizorului pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate prin contractul de achiziţie publică de a livra manualele până la data de 14 septembrie 2004, poate fi atrasă în baza art. 20.1 din contract, numai în cazul culpei sale exclusive. Or, arată curtea de apel, deşi potrivit graficului încheierea contractului de achiziţie publică trebuia realizată până la data de 9 iulie 2004, autoritatea contractantă l-a încheiat cu aproape o lună mai târziu, la data de 3 august 2004, provocând astfel o întârziere în livrarea manualelor de către reclamantă.
Instanţa de fond a calificat clauza prevăzută la art. 20.1 din contract ca fiind clauză penală şi a considerat că autoritatea publică a calculat şi reţinut suma totală de 1.830.004.743 lei (ROL) în mod nelegal, cu exces de putere, în condiţiile în care, pe de o parte, nu erau întrunite condiţiile răspunderii contractuale şi, pe de altă parte, fără intervenţia obligatorie a instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, invocând dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a combătut considerentul fondului referitor la faptul că autoritatea publică s-a substituit instanţelor de judecată. A arătat că părţile au încheiat un contract de achiziţie publică, contract administrativ ce cuprinde şi unele clauze de natură reglementară acceptate de părţi, care îi conferă recurentului, în anumite condiţii, chiar dreptul de a modifica sau rezilia unilateral contractul, fără a recurge la justiţie.
Într-o critică distinctă recurentul a susţinut că instanţa de fond a reţinut fără temei că nu s-a probat culpa exclusivă a furnizorului.
În realitate, afirmă recurentul, prin semnarea contractului, recurentul şi-a asumat obligaţiile stabilite, deşi la data de 3 august 2004, în raport de prevederile art. 2.1 şi art. 19 din contract, putea refuza semnarea acestuia.
Intimata nu a formulat întâmpinare. A învederat instanţei de recurs că prin încheierea nr. 73226 din data de 18 decembrie 2007, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor cu privire la noua denumire: Editura A. SRL.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Litigiul de faţă a fost generat de deducerea (reţinerea) din preţul contractului de achiziţie a manualelor şcolare nr. 35219 încheiat între părţi la data de 3 august 2004, a sumei de 1.830.004.743 lei (ROL), ce a fost virată la bugetul statului.
În primul ciclu procesual al cauzei de faţă, finalizat prin Decizia nr. 614 din 1 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a tranşat irevocabil chestiunea naturii juridice a contractului încheiat între părţi, care este un contract administrativ, de achiziţie publică, supus unui regim de drept public. Ca urmare, contractul încheiat prin acordul de voinţă exprimat de autoritatea publică achizitoare şi persoana de drept privat furnizoare, care are ca scop funcţionarea unui serviciu public (activitatea de învăţământ) a cărui organizare reprezintă o obligaţie legală pentru autoritatea publică, cuprinde atât clauze negociate de părţi dar şi clauze de natură reglementară, acceptate de intimata-reclamantă.
Contractul analizat a fost încheiat în urma derulării procedurii de achiziţie publică de manuale şcolare, intimata reclamantă fiind declarată câştigătoare a licitaţiei M 003/2004 organizată de recurentul pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Necontestat, motivul pentru care recurentul a scăzut din preţul contractului suma în litigiu, l-a reprezentat nerespectarea de către intimata SC E.B.I.C. SRL Bucureşti (actuala Editura A. SRL) a graficului de livrare a manualelor şcolare, obligaţie stipulată la art. 19.1 din contractul părţilor.
Temeiul concret în baza căruia s-a procedat la reţinerea sumei de 1.830.004.743 lei, invocat de recurent, este dat de dispoziţiile art. 20.1 din acelaşi contract, care are următorul cuprins:
„În cazul în care, din vina sa exclusivă, furnizorul nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, atunci achizitorul are dreptul de a deduce din preţul contractului, ca penalităţi, o sumă reprezentând 2%/zi de întârziere pentru primele 20 zile calendaristice de întârziere şi 0,06%/zi de întârziere începând cu a 21-a zi calendaristică de întârziere din valoarea neexecutată sau executată cu întârziere".
Prin Decizia nr. 614 din 1 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, anterior menţionate, a fost casată prima sentinţă pronunţată pe fondul cauzei, nr. 319 din 14 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, de respingere a acţiunii, tocmai pentru ca instanţa de trimitere să analizeze susţinerile reclamantei referitoare la lipsa culpei sale, „în condiţiile în care calendarul stabilit iniţial de autoritatea publică achizitoare fusese modificat unilateral de către aceasta" (citat din considerentele deciziei instanţei de control judiciar).
Rejudecând pricina cu luarea în considerare a problemelor de drept dezlegate în condiţiile art. 315 C. proc. civ., Curtea de apel a calificat corect clauza cuprinsă în art. 20.1 din contractul de achiziţie de manuale şcolare, ca reprezentând o clauză penală. Într-adevăr, înţelegerea părţilor cu valoare de convenţie accesorie, prin care determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său, are rolul de a înlesni repararea pagubei suferite de creditor, fiind un mod de evaluare convenţională a prejudiciului, impus de către autoritatea publică achizitoare, tocmai în virtutea principiului priorităţii interesului public care guvernează această materie, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, şi conform indicaţiilor date de instanţa de control judiciar, judecătorul fondului trebuia să verifice numai dacă în speţă s-a probat „vina exclusivă" a furnizorului în livrarea cu întârziere a manualelor şcolare, ceea ce a şi făcut, stabilind că o astfel de „vină" nu se poate reţine.
Înalta Curte constată că, din cauze străine intimatei-reclamante, care privesc raporturile recurentului cu alte instituţii publice (Consiliul Concurenţei), calendarul iniţial al licitaţiei s-a modificat, decalându-se atât termenul de comunicare a rezultatului licitaţiei, cât şi data încheierii contractelor de achiziţie publică.
Astfel, contractul trebuia încheiat până la data de 9 iulie 2004 dar, cum s-a arătat, s-a încheiat abia la data de 3 august 2004, păstrându-se însă neschimbat termenul de livrare a manualelor şcolare: 3 septembrie 2004. Ulterior, prin actul adiţional nr. 1 s-a suplimentat structura şi valoarea contractului dar, din raţiuni impuse de începerea anului şcolar, termenul final de livrare s-a stabilit la data de 14 septembrie 2004.
Demersul intimatei concretizat în adresa nr. 246 din 20 septembrie 2004, de amânare a scadenţei obligaţiei după această dată, exercitat conform art. 19.2 din contractul părţilor, a rămas fără rezultat.
Înalta Curte consideră că datele cauzei relevă elemente consistente care conturează culpa ambelor părţi contractante în executarea contractului de achiziţie publică şi apreciază în aceste condiţii că aplicarea clauzei penale împotriva furnizorului, care nu a fost în măsură să tipărească cca. 800.000 de manuale în mai puţin de o lună de zile, este nelegală.
Teza recurentului, reiterată în recurs, referitoare la asumarea întregii răspunderi a furnizorului prin faptul semnării contractului de achiziţie publică, a fost în mod just combătută de curtea de apel. Într-adevăr, după parcurgerea întregii proceduri reglementate de OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, atunci în vigoare, cu costurile aferente, şi declararea sa câştigătoare este excesiv să se impute intimatei încheierea contractului de achiziţie publică, cu atât mai mult cu cât, procedând în acest mod, autoritatea publică îşi invocă de fapt propria culpă.
În fine, deşi este corectă critica recurentului referitoare la aplicarea directă a clauzei penale, fără a fi necesară intervenţia instanţei de judecată pentru evaluarea câtimii despăgubirilor, întrucât în această materie, sunt incidente dispoziţiile art. 103 din OUG nr. 60/2001 raportat la art. 43 C. com., soluţia atacată, pentru argumentele deja expuse privind nedovedirea „culpei exclusive" a furnizorului, va fi păstrată.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului) împotriva sentinţei civile nr. 1921 din 3 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 619/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 624/2009. Contencios → |
|---|
