ICCJ. Decizia nr. 839/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 839/2009
Dosar nr. 455.1/59/200.
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 246 din 6 octombrie 2008, în fond după casare, potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4894 din 17 decembrie 2007, a admis acţiunea reclamantei SC M.I. SRL Arad, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâtele D.R.V. Arad, prin D.R.V. Timiş, A.N.V. Bucureşti şi A.N.A.F., Serviciul de soluţionare a contestaţiilor şi a anulat în parte Decizia nr. 316 din 29 decembrie 2006, emisă de A.N.A.F., respectiv în privinţa măsurii de emitere a unei decizii de regularizare.
Prin aceeaşi hotărâre a fost anulat în totalitate procesul-verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006 încheiat de D.R.V. Arad.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în perioada decembrie-martie 2005, reclamanta SC M.I. SRL a efectuat un număr de 13 importuri, sens în care a beneficiat de exonerarea de la plata în vamă a TVA pentru importurile efectuate, potrivit art. 157 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, privind Cod Fisca.
Cu prilejul unui control vamal ulterior, concretizat în procesul verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006, încheiat de D.R.V. Arad, s-a reţinut însă în sarcina reclamantei un debit în sumă de 1.994.007 lei reprezentând TVA şi majorări de întârziere, ca urmare a încălcării art. 71 din Legea nr. 141/1997, prin schimbarea destinaţiei mărfurilor, în sensul vânzării lor către o altă societate comercială respectiv către SC E. SA context în care D.R.V. Timişoara a emis Decizia nr. 2174 din 31 ianuarie 2007, privind regularizarea situaţiei obligaţiilor suplimentare stabilite de controlul vamal, ce a fost menţinută la rândul său prin Decizia nr. 102 din 23 aprilie 2007 emisă de A.N.A.F.
Ambele decizii au fost însă anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă, potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 701 din 21 februarie 2008, constatându-se că în mod legal a fost exonerată societatea reclamantă de la plata în vamă a TVA, în baza certificatelor de exonerare, conform art. 157 alin. (3) Cod Fiscal, pentru operaţiuni de import al unor utilaje destinate realizării de investiţii.
Faţă de situaţia de fapt arătată, instanţa de fond a reţinut că măsura dispusă de către pârâta A.N.A.F. prin Decizia nr. 316 din 29 decembrie 2006, vizând emiterea unei decizii pentru regularizarea situaţiei conform legii apare ca fiind lovită de nulitate, câtă vreme debitul stabilit prin procesul-verbal nr. 12254 din 27 iulie 2007 nu reprezintă datorie vamală, cum s-a stabilit pe cale judecătorească, cu autoritate de lucru judecat, sens în care a şi fost admisă acţiunea reclamantei, astfel cum a fost ea ulterior precizată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Arad, în reprezentarea A.N.A.F., potrivit mandatului acordat.
Invocând ca temei legal al motivelor de recurs formulate prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că Decizia nr. 316/2006 emisă de A.N.A.F. este lovită de nulitate, justificat de faptul că debitul stabilit prin procesul verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006 încheiat de D.R.V. Arad nu reprezintă datorie vamală.
S-a arătat că în condiţiile în care, prin Decizia de soluţionare a contestaţiei, nu a fost rezolvată în fond contestaţia reclamantei, argumentele instanţei de fond nu au relevanţă iar acţiunea de faţă a societăţii reclamante apare ca fiind prematură.
Reluând situaţia de fapt prezentată şi în cuprinsul hotărârii atacate şi evidenţiind totodată conţinutul actelor administrative contestate, a căror anulare a fost dispusă, recurenta-pârâtă a arătat că obligaţiile bugetare suplimentare, în sumă totală de 1.994.007 lei, din care suma de 1.696.147 lei reprezintă taxa pe valoarea adăugată iar suma de 297.860 lei majorări de întârziere/ dobânzi aferente, au fost stabilite de către organele vamale, în sarcina reclamantei-intimate prin procesul verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006 şi nu prin emiterea unei decizii pentru regularizarea situaţiei, astfel cum se prevede în art. 78 şi art. 79 din Ordinul Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior.
S-a mai arătat că aceste texte legale menţionează şi reglementează expres procedura de emitere a documentului intitulat Decizia pentru regularizarea situaţiei, stipulând totodată posibilitatea contestării acestuia conform procedurii prevăzute în titlul IX din OG nr. 92/2003, republicată.
În fine, recurenta-pârâtă a mai susţinut că în opinia sa, prin Decizia de soluţionare a contestaţiei, în mod corect s-a dispus ca măsurile privind suma totală de 1.994.007 lei, stabilite suplimentar prin procesul verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006 să fie anulate iar respectivele constatări care au stat la baza stabilirii acestor sume să facă obiectul unei decizii pentru regularizarea situaţiei, astfel că în condiţiile în care nu s-a soluţionat pe fond contestaţia, argumentele invocate de reclamantă, referitoare la aspectele de substanţă ale cauzei nu au nici o relevanţă, acţiunea de faţă fiind prematură, din această perspectivă. Recurenta a făcut referire şi la Decizia irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 701 din 21 februarie 2008, confirmând practic că urmare acesteia Decizia nr. 316 din 29 decembrie 2006 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. şi procesul verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006 încheiat de D.R.V. Arad nu mai produc efecte faţă de reclamanta-intimată.
Intimata-reclamantă SC M.I. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului declarat pentru lipsa interesului, în condiţiile, în care, chiar recurenta a arătat că atât Decizia nr. 316/2006 cât şi procesul-verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006 încheiat de D.R.V. Arad nu mai produc efecte, şi în subsidiar, ca nefondat şi nemotivat, recursul formulat nefiind decât o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără a fi aduse critici concrete de nelegalitate sentinţei recurate.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de probele administrate în ciclurile procesuale parcurse, de prevederile legale incidente , incluzând art. 3041 C. proc. civ. ca şi faţă de criticile recurentei-pârâte, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 3041 pct. 9 C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate.
Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond, în examinarea cererii astfel cum a fost precizată de intimata-reclamantă vizând anularea deciziei nr. 316/2006 ca şi a procesului verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006 a avut în vedere atât considerentele Deciziei de casare nr. 4894 din 17 decembrie 2007 cât şi pe cele ale Deciziei nr. 701 din 21 februarie 2008, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Rejudecând cauza, astfel cum s-a dispus prin Decizia nr. 4894 din 17 decembrie 2007, instanţa de fond, conformându-se celor cuprinse în Decizia de casare a reţinut că actele administrative emise urmare controlului vamal ulterior efectuat la societatea reclamantă şi concretizate în procesul-verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006, respectiv în Decizia nr. 2174 din 31 ianuarie 2007 emisă de D.R.V. Timişoara pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal şi apoi în Decizia nr. 102 din 23 aprilie 2007 emisă de A.N.A.F., prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziei de regularizare, au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Prin respectivele decizii s-au stabilit în sarcina societăţii reclamante sumele de 1.696.147 lei TVA şi 297.860 lei majorări de întârziere şi dobânzi aferente (în total 1.994.007 lei) potrivit procesului-verbal nr. 12254 din 27 iulie 2006.
Cum în mod neechivoc prin hotărârile judecătoreşti sus arătate s-a stabilit irevocabil că societatea reclamantă a beneficiat în mod legal de exonerarea de la plata în vamă a TVA, în baza certificatelor de exonerare, conform art. 157 alin. (3) Cod Fiscal, pentru operaţiunile de import al unor utilaje destinate realizării de investiţii, Înalta Curte reţine că în mod corect a stabilit instanţa de fond că nu se justifică din punct de vedere legal şi nu mai are suport menţinerea măsurii dispuse prin Decizia nr. 16/2006, vizând emiterea unei decizii pentru regularizarea situaţiei, conform legii, în condiţiile în care s-a dispus totodată anularea măsurilor din procesul-verbal nr. 2254 din 27 iulie 2006, privitoare la aceeaşi sumă de 1.994.007 lei TVA plus majorări.
Sunt aşadar nefondate toate criticile recurentei-reclamante vizând necesitatea, din punct de vedere formal, a emiterii deciziei pentru regularizarea situaţiei, câtă vreme, nu mai subzistă temeiul legal care ar fi putut justifica repunerea în discuţie a sumelor faţă de care s-a stabilit irevocabil, pe cale judecătorească, că nu sunt datorate.
De altfel, după cum corect a susţinut şi intimata-reclamantă criticile recurentei-pârâte sunt nefondate şi pentru că, preluând practic, atât în conţinut cât şi în formă, apărările prezentate cu ocazia judecăţii în fond, acestea nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale sentinţei atacate.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă cu consecinţa menţinerii hotărârii legale şi temeinice pronunţate de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F., prin D.G.F.P Arad, împotriva sentinţei nr. 246 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 841/2009. Contencios → |
|---|
