ICCJ. Decizia nr. 844/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 844/2009
Dosar nr. 3322/2/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2542 din 2 octombrie 2008, a respins cererea formulată de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.J. Teleorman, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 88 din 31 martie 2008 prin care s-a stabilit obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 598.930 lei.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei contestate, întrucât, pe de o parte, examinarea sumară a motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă vizând greşita stabilire a obligaţiilor bugetare în discuţie nu au format convingerea existenţei unor indicii temeinice de natură să pună sub semnul îndoielii prezumţia de legalitate de care se bucură acest act, iar, pe de altă parte, prin înscrisurile depuse la dosar nu s-a făcut dovada consecinţelor pe care se pretinde că le-ar produce executarea deciziei asupra situaţiei economico-financiare a societăţii reclamante, respectiv imposibilitatea continuării activităţii prin blocarea conturilor şi vânzarea silită a bunurilor din patrimoniu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C. SRL, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii şi, în consecinţă, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 88 din 31 martie 2008 până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei, iar în subsidiar până la soluţionarea laturii penale.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a situaţiei de fapt şi nu a examinat consecinţele declanşării procedurii insolvenţei care o va prejudicia iremediabil pe reclamanta - recurentă, această procedură necunoscând instituţia întoarcerii executării colective.
De asemenea, susţine recurenta, examinarea sumară a motivelor contestaţiei atestă faptul că D.G.F.P.J. Teleorman urmează să efectueze o reverificare şi să-şi reconsidere punctul de vedere pe baza declaraţiilor de impunere nr. 2521 din 31 ianuarie 2002 şi 1477 din 27 ianuarie 2003, acte existente la A.F.P. Roşiorii de Vede şi descoperite ulterior efectuării controlului, care sunt de natură să schimbe în cea mai mare parte concluziile controlului fiscal în sensul anulării obligaţiei suplimentare de plată a impozitului pe venit şi profit, totalizând împreună cu accesoriile peste 400.000 lei.
Examinând actele dosarului şi criticile recurentei prin prisma dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi prevederile legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, care determină principiul executării acestuia din oficiu, constituind el însuşi titlu executoriu. Aşadar, neexecutarea lui este contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Datorită acestui specific suspendarea executării actului administrativ, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectelor sale, apare ca o situaţie de excepţie, o atare măsură putând fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ este condiţionată de dovedirea cazului bine justificat şi de existenţa unei pagube iminente.
În sensul Legii contenciosului administrativ, cazurile justificate reprezintă, conform art. 2 lit. t), acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă este definitivă, prin art. 2 lit. ş) ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În speţă, prin cererea de suspendare a executării deciziei de impunere au fost invocate o serie de neregularităţi cu privire la actul în care se consemnează rezultatul inspecţiei fiscale, precum şi necesitatea efectuării unor noi verificări pe baza unor declaraţii de impunere depuse în termen la organul fiscal, care însă nu au fost avute în vedere datorită unor regretabile erori de arhivare la A.F.P. Roşiori de Vede. Acestea creează, contrar concluziei primei instanţe, suficiente îndoieli în privinţa legalităţii actului contestat în sensul art. 2 lit. t) pentru a se reţine, fără antamarea fondului, îndeplinirea condiţiei privind existenţa unui caz bine justificat.
În plus, executarea sumei aflate în discuţie, în condiţiile în care societatea reclamantă este o microîntreprindere, ar putea crea, raportat la cuantumul său ridicat, un dezechilibru major în activitatea acesteia şi chiar pericolul declanşării procedurii insolvenţei.
Prin urmare, ţinând seama de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente în cauză, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura de protecţie provizorie a suspendării executării deciziei de impunere contestate, până la pronunţarea instanţei de fond.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se în tot hotărârea atacată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului contestat, în modalitatea anterior arătată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Roşiorii de Vede împotriva sentinţei nr. 2542 din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în tot, sentinţa atacată, în sensul că admite cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 88 din 31 martie 2008 emisă de D.G.F.P.J. Teleorman.
Suspendă executarea deciziei sus menţionate, până la pronunţarea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 845/2009. Contencios → |
|---|
