ICCJ. Decizia nr. 883/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 883/2009
Dosar nr. 10000/1/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 920 din 25 septembrie 2008 Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de I.C.N., judecător la Judecătoria segarcea, împotriva hotărârii nr. 330 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători, prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva Hotărârii nr. 46 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, în sensul respingerii cererii acestuia de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie pentru neîndeplinirea cerinţei impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, sub aspectul neîndeplinirii condiţiei de vechime efectivă în magistratură.
Împotriva Hotărârii nr. 920 din 25 septembrie 2008, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, a declarat recurs I.C.N. şi a solicitat să se dispună anularea acestei hotărâri, să se constate că îndeplineşte condiţia de vechime de 5 ani prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru a promova pe loc sau efectiv la tribunale şi să fie obligat intimatul să permită înscrierea sa la concursurile de promovare efectivă sau pe loc la tribunale, ce se vor organiza în viitor.
Recurentul a susţinut că la calculul vechimii efective în magistratură, necesară pentru înscrierea la concursul de promovare efectivă sau pe loc, nu a fost avută în vedere şi perioada în care a îndeplinit funcţia de consilier juridic, ceea ce constituie un act de discriminare în raport cu avocaţii, astfel cum s-a constatat şi în hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Raportat la art. 14 din C.E.D.O., recurentul a susţinut că diferenţa de tratament stabilită de intimat între persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier juridic şi cele care au exercitat profesia de avocat nu are o justificare rezonabilă şi obiectivă, pentru că acestea s-au aflat în situaţii analoage sau comparabile, ceea ce presupunea instituirea unui tratament egal, conform principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Analizând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 303/2004 republicată, prevede în art. 44 condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească judecătorii şi procurorii pentru a participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Condiţia minimă de vechime impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din actul normativ susmenţionat prevede 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat şi conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, la calcularea acestei vechimi se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
În contextul actualului cadru legislativ, intimatul a respins întemeiat cererea recurentului de includere a perioadei în care a exercitat funcţia de consilier juridic în calculul vechimii efective în magistratură prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, întrucât nu are competenţa de a modifica legea, prin adăugarea sau eliminarea unei norme legale.
Lipsa de temei legal a unei asemenea cereri a fost constatată şi prin Decizia nr. 1123 din 27 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008.
Prin această decizie a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu motivarea că, excepţia invocată vizează în realitatea completarea dispoziţiei criticate, în sensul luării în considerare, la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din acelaşi act normativ, şi a perioadei în care judecătorul sau procurorul a fost consilier juridic.
Decizia instanţei de contencios constituţional a fost pronunţată prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi faţă de considerentele soluţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, nu se mai impune examinarea susţinerilor din recurs privind încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocată de recurent ca argument pentru existenţa unei discriminări, astfel cum a fost definită în art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din OG nr. 137/2000, nu poate fi reţinută pentru soluţionarea favorabilă a cererii acestuia, întrucât hotărârea respectivă nu poate fi asimilată actului normativ cu putere obligatorie şi nu poate adăuga la lege, având exclusiv caracterul unei recomandări adresate Ministerului Justiţiei.
De altfel, Curtea Constituţională a constatat prin Decizia nr. 820 din 3 iulie 2008 că „dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe calea judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru aceleaşi considerente, constatându-se că prin refuzul intimatului nu a fost vătămat un drept sau o libertate fundamentală recunoscută recurentului de C.E.D.O., vor fi respinse şi susţinerile din recurs privind încălcarea prevederilor art. 14 al convenţiei.
În consecinţă, Hotărârea nr. 920 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. este legală şi temeinică şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.C.N. împotriva Hotărârii nr. 920 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 880/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 884/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
