ICCJ. Decizia nr. 880/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 880/2009
Dosar nr. 6507/1/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de S.I.C. în sensul recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând în esenţă că aceasta nu poate fi dobândit decât prin susţinerea şi promovarea examenului organizat în condiţiile art. 43 – 47 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
S-a mai reţinut că numirea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nu poate fi echivalată cu promovarea în funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condiţiile de numire fiind diferite de cele de promovare la acelaşi Parchet.
Nici faptul salarizării cu un coeficient de multiplicare corespunzător salarizării procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate conferi de drept gradul profesional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.I.C. care a arătat că a fost numit procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin Ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – la 13 iunie 2006, numire făcută la momentul respectiv cu respectarea dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 303/2004, pe o perioadă nedeterminată.
Cum în tot acest interval a beneficiat de remuneraţia acordată procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că se justifică acordarea gradului corespunzător, în caz contrar fiind posibil să se pună în discuţie însăşi validitatea actelor întocmite.
Prin întâmpinarea depusă, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului susţinând că între numire şi promovare exista o distincţie clară, legea prevăzând condiţii şi proceduri diferite pentru cele două instituţii.
Astfel promovarea procurorilor este posibilă numai prin concurs, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004, organizat la nivel naţional şi în limita posturilor vacante, şi cu îndeplinirea condiţiei de cel puţin 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, spre deosebire de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism unde se cere vechimea de 6 ani.
Dacă s-ar considera că cei numiţi la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar însemna că la încetarea activităţii în cadrul acestei structuri, s-ar întoarce la acest Parchet şi nicidecum aşa cum se stipulează expres – la parchetul de unde provin.
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în raport de criticile formulate urmează a se reţine că acestea se justifică.
Recurentul a fost numit în funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin Ordinul nr. 1173 din 13 iunie 2006, cu avizul favorabil al C.S.M. (secţia pentru procurori) – Hotărârea nr. 154 din 1 iunie 2006, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (3) şi 4 şi art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin 1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 3 al OUG nr. 27/2006 şi art. 26 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Pentru a fi numiţi, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o condiţie morală ireproşabilă şi o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de judecător sau procuror şi să fi fost declaraţi admişi la interviul organizat de comisia constituită în acest scop.
Numirea aceasta le conferă şi gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului, ce funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Aceasta întrucât chiar dacă procedura stabilită prin art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, este derogatorie de la procedura de drept comun astfel cum este reglementată de art. 43 din Legea nr. 303/2004, deosebirea între numire şi promovare este formală, promovarea fiind în fapt o numire în funcţie superioară.
De altfel această numire nu este limitată la o anumită durată de timp, astfel încât ea poate avea şi un caracter definitiv.
Pe de altă parte concursurile de promovare organizate pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare au aceeaşi finalitate cu numirile în structuri superioare, respectiv obţinerea gradului profesional.
Astfel fiind şi cum recurentul a funcţionat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, îndeplinind funcţia de execuţie, desfăşurând activitatea specifică conform atribuţiilor pe care legea le conferă, este evident că a dobândit gradul profesional corespunzător.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.I.C. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea atacată în ceea ce-l priveşte pe recurent şi obligă intimatul să-i recunoască gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 883/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
