ICCJ. Decizia nr. 891/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 891/2009
Dosar nr. 712/33/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 aprilie 2008, reclamanta B.M.S. a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. – C.C.S.D. să procedeze la soluţionarea dosarului său, în sensul emiterii deciziei pentru despăgubirile care i se cuvin în baza Legii nr. 290/2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pentru imobilul revendicat, Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a întocmit dispoziţia cu propunere de despăgubiri, dar autoritatea pârâtă nu a procedat la soluţionarea cererii sale de validare a propunerii, prin emiterea titlului de despăgubiri.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 595 din 15 septembrie 2008, prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea cererii formulate de reclamantă şi înregistrată sub nr. 1483 din 27 martie 2007.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, care prevăd că despăgubirile sau compensaţiile băneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, după caz, sau a hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale şi că reclamanta este beneficiara despăgubirilor stabilite de Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, instanţa de fond a motivat soluţia de admitere a acţiunii prin obligaţia legală care revine autorităţii pârâte de a proceda la soluţionarea cererii privind plata sumei stabilite cu titlul de despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta A.N.R.P., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
Recurenta a susţinut că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea atacată neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin în baza Legii nr. 290/2003, fără a se avea în vedere că procedura reglementată de această lege implică şi verificarea legalităţii hotărârilor emise de comisiile judeţene.
Pe baza referatului de specialitate întocmit pentru hotărârea nr. 6 din 6 martie 2007 a Comisiei Judeţene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, recurenta a învederat că intimata nu a făcut dovada refugiului şi a proprietăţii, cu acte doveditoare certificate de autorităţi, conform prevederilor art. 2 din HG nr. 1120/2006. de asemenea, recurenta a arătat că intimata nu a dovedit nici un demers pentru obţinerea actelor privind calitatea de refugiat a autorilor B.I. şi B.E. şi privind proprietatea bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, astfel că Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 este în situaţia de a solicita revocarea hotărârii nr. 6 din 6 martie 2007, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4), teza a II-a din HG nr. 1120/2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale, invocată în baza art. 159 pct. 2 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va casa hotărârea instanţei de fond pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile comisiei centrale pentru aplicarea acestei legi sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Acţiunea formulată de reclamantă are ca temei juridic Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Cum acţiunea reclamantei vizează aplicarea acestei legi speciale, chiar dacă nu se contestă hotărârea comisiei centrale, Înalta Curte constată că sunt incidente normele de competenţă materială derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea pronunţată cu încălcarea normelor de competenţă materială cuprinse în art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 şi în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 595 din 15 septembrie 2008 a Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal;
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 889/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 895/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
