ICCJ. Decizia nr. 944/2009. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 944/2009
Dosar nr. 8487/1/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Moldova SA a chemat în judecată Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Ordonanţei nr. 161 din 8 iunie 2001 emisă de pârâtă şi suspendarea executării actului administrativ atacat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Ordonanţa nr. 161/2001 emisă de pârâta este lovită de nulitate absolută deoarece excede competenţei legale a C.N.V.M., fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţa materială. A mai arătat că, deşi a formulat sesizare administrativă de anulare a acesteia, prin Decizia nr. 1220/2001 contestaţia i-a fost respinsă cu motivarea că printr-o ordonanţă anterioară s-ar fi suspendat efectele tranzacţiei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 523/ CA din 9 iunie 2008 a luat act de renunţarea la judecata cererii formulate de reclamantă; a respins excepţia lipsei de interes invocată de intervenienta SC A.T. SRL, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii SC S.B. SRL, SC A.T. SRL şi S.T.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, referitor la cererea de renunţare la judecată, că îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 247 C. proc. civ., renunţare la care celelalte părţi nu s-au opus, astfel încât a luat act de această renunţare.
Cât priveşte cererile de intervenţie, s-a reţinut că actele administrative a căror anulare s-a cerut pe calea intervenţiilor formulate au fost anulate pe cale judecătorească astfel că cererile de intervenţie în interes propriu devin lipsite de obiect şi au fost respinse ca atare.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs SC S.B. SRL Bucureşti care, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 C. proc. civ., a susţinut următoarele critici:
1. – în mod greşit a reţinut instanţa că cererea de renunţare la judecată formulată de S.I.F. Moldova s-a dat cu acordul celorlalte părţi;
2. – cererea de renunţare la judecată este informă, fiind transmisă instanţei prin fax;
3. – cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.T. a fost admisă în principiu fără să fi fost comunicată, astfel că nu a fost în măsură să-şi formuleze apărările şi să depună întâmpinare;
4. – instanţa de fond a respins cererea de intervenţie formulată de societatea comercială recurentă fără a motiva această soluţie.
Intimata - intervenientă SC A.T. SRL Bucureşti a depus concluzii scrise, invocând nulitatea recursului pentru că se referă la hotărârea pronunţată la data de 9 iulie 2008, iar nu la hotărârea pronunţată în cauză la data de 9 iunie 2008, iar, pe fond, cerut respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea societăţii comerciale recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Referitor la primele două critici, instanţa de recurs reţine că instanţa e fond a constatat în mod corect că cererea de renunţare la judecată a îndeplinit condiţiile cerute la art. 246 - 247 C. proc. civ.
Astfel, cererea de renunţare la judecată (fila 92) este semnată de conducerea şi poartă ştampila S.I.F. Moldova, fiind depusă la dosar înainte ca părţile să fi intrat în dezbaterea fondului cauzei astfel că nu era necesară învoirea celorlalte părţi.
A treia critică se referă la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.T., care a fost respinsă, recurenta susţinând că instanţa de fond a soluţionat cererea respectivă fără să-i fie comunicată, astfel că nu a fost în măsură să-şi formuleze propriile apărări prin depunerea unei întâmpinări.
Societatea comercială recurentă a omis să se raporteze la soluţia dată de instanţa de fond, cererea de intervenţie fiind respinsă şi, pe de altă parte nu a probat şi, de altfel, nici nu a susţinut producerea vreunei vătămări împotriva sa, astfel ă această critică va fi înlăturată ca fiind formulată fără justificarea unui interes.
A patra critică se referă la cererea de intervenţie formulată de societatea comercială recurentă, care a susţinut că soluţia de respingere nu ar fi fost motivată de instanţa de fond, ceea ce este lipsit de temei.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea de intervenţie a rămas fără obiect „deoarece prin Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti nr. 454/2004 s-a dispus deja anularea ca nelegale a ordonanţelor C.N.V.M. nr. 161/2001 şi nr. 261/2001, precum şi a Deciziei nr. 1216/2001, hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 4018 din 15 noiembrie2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", referindu-se şi la precizările făcute de apărătorul societăţii comerciale recurente cu ocazia dezbaterilor din data de 9 iunie 2008.
În concluzie, instanţa de recurs va înlătura şi această ultimă critică, va reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că va respinge recursul ca nefondat.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de SC A.T. SRL Bucureşti va fi respinsă ca neîntemeiată, în cauză neexistând dovezi în legătură cu producerea şi cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.B. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 523/ CA din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei - interveniente SC A.T. SRL de obligare a recurentei la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 905/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 949/2009. Contencios → |
|---|
