ICCJ. Decizia nr. 905/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 905/2009
Dosar nr. 4838/2/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11 august 2008, reclamantul G.C.D. a chemat în judecată Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei şi M.M.C. în calitate de Preşedintă a acestei agenţii, solicitând anularea deciziei nr. 102/16 iulie 2007 prin care a fost sancţionat cu „mustrare scrisă", precum şi obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta M.M. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1990 privind Statutul funcţionarilor publici susţinând că aplicarea acestuia în materia funcţiei publice contravine dispoziţiilor constituţionale reglementate de art. 16, care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii indiferent de funcţiile pe care le deţin şi fără discriminare, precum şi a dispoziţiilor art. 41 care reglementează dreptul la muncă şi libertatea persoanei în exercitarea liberă a profesiei.
Prin încheierea de şedinţă din 8 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale reţinând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs M.M., susţinând în esenţă că instanţa sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate este chemată să examineze fondul fără a se pronunţa asupra acestuia, în vederea constatării îndeplinirii sau nu a condiţiilor de admisibilitate stabilite de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată. În caz contrar, s-ar ajunge la interpretarea cumulativă a legii şi practic la lipsirea de eficienţă a dispoziţiilor art. 29.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este chemată să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a unor legi, ordonanţe sau dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă, în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Or, în cauză susţinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1990 reclamanta-recurentă, nu înfăţişează motivele de neconstituţionalitate cu privire la acest text şi la legătura lui cu soluţionarea litigiului dedus judecăţii, limitându-se la enunţarea unor dispoziţii constituţionale şi la formularea de aprecieri asupra fondului cauzei.
Astfel fiind, legal şi temeinic Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a apreciat ca nefiind îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C.M. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2009. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 944/2009. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
