ICCJ. Decizia nr. 892/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 892/2009
Dosar nr. 76/35/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 ianuarie 2008, reclamanta SC F. SA a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Consilul Local al Comunei Sântandrei şi pe Primarul Comunei Sântandrei, solicitând să se constate că este îndreptăţită să obţină certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 400.000 mp teren aflaţi în incinta societăţii comerciale – localitatea Sântandrei nr. 180 identificată topografic – anexa 13 b la Documentaţia avizată prin procesul-verbal de recepţie din 28 februarie 2007 al O.C.P.I. Bihor; să fie obligat Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să-i elibereze acest certificat precum şi la câte 1.000 lei pe zi de întârziere până la eliberarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a constituit în temeiul Legii nr. 15/1990 prin reorganizarea Întreprinderii pentru Prelucrarea Tulpinilor de Cânepă Palota, devenind succesor al acesteia şi preluând întreg patrimoniul (conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990). Fosta întreprindere a avut un drept de administrare asupra unui teren de 882.916 mp din care intabulat 632.916 mp iar 250.000 mp transmis prin Decizia nr. 181/1974 a Comitetului Executiv al C.P. al Judeţului Bihor.
În baza măsurătorilor topografice din teren a rezultat o suprafaţă de 400.000 mp – compusă din suprafaţa construită (33.669 mp), aferentă reţelelor (7.600 mp), aferentă căilor de transport (327.302 mp) şi liberă (31.429 mp), necesară fiind desfăşurării obiectului de activitate.
Prin sentinţa civilă nr. 88/26 mai 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi pe fond, a admis acţiunea; a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită să obţină certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 400.000 mp – incinta SC F. SA; a obligat Ministerul Agriculturii să emită acest certificat în 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii şi a dispus în acelaşi timp obligarea acestuia la penalităţile de întârziere de câte 1000 lei/ zi – până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei. Prin aceeaşi hotărâre au fost obligaţi pârâţii în solidar la 10.612 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut pentru aceasta că reclamanta s-a conformat întocmai dispoziţiilor HG nr. 834/1991 şi a depus documentaţia completă în vederea obţinerii certificatului de atestare, că pentru terenul respectiv nu s-au dovedit a fi existat cereri de retrocedare şi în fine că în ce priveşte obiectul de activitate, reclamanta are latitudinea să şi-l modifice, suprafaţa de teren necesară desfăşurării obiectului de activitate neputându-se limita numai la construcţiile existente.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Consiliul Local al Comunei Sântandrei, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
În recursul său Consiliul Local al Comunei Sântandrei a criticat hotărârea instanţei de fond, pentru greşita interpretare a dispoziţiilor HG nr. 834/1991 – potrivit cu care determinarea suprafeţei de teren necesare desfăşurării activităţii reprezintă o condiţie esenţială pentru eliberarea certificatului de atestare.
Or, cum în cauză reclamanta este evident că nu mai desfăşoară obiectul de activitate pentru care a fost autorizată, parte din construcţiile sale fiind de fapt închiriate unor terţe persoane, în mod greşit s-a apreciat că întreaga suprafaţă de 400.000 mp îi este de folos.
În recursul său Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor a criticat hotărârea instanţei de fond prin care în mod greşit s-a apreciat că Ministerul Finanţelor Publice ar avea calitate procesuală pasivă, atâta vreme cât în cauză în raport de obiectul acţiunii calitate procesuală pasivă, în reprezentarea Statului Român o are Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
La rândul său Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a criticat hotărârea instanţei de fond, prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care nu se poate reţine culpa sa procesuală cu atât mai mult cu cât prin întâmpinarea depusă a recunoscut că cererea reclamantei este întemeiată.
În ce priveşte Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin recursul său, a criticat hotărârea instanţei de fond, invocând lipsa argumentelor şi raţionamentelor din motivare; greşita obligare la plata de penalităţi pe perioada de la rămânerea definitivă şi executorie a sentinţei şi până la emiterea actului, deşi potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 autoritatea administrativă are la îndemână un interval de 30 de zile după rămânerea definitivă a hotărârii, în care este obligată să aducă la îndeplinire obligaţiile ce i-au fost stabilite, termen după expirarea căruia se poate pune în discuţie eventual aplicarea de penalităţi. S-a mai susţinut că în mod greşit s-a dispus obligarea sa la eliberarea certificatului, singura autoritate competentă să analizeze în ce măsură documentaţia depusă corespunde sau nu cerinţelor HG nr. 843/1991, fiind în speţă Ministerul Agriculturii, iar instanţa putând cel mult să dispună obligarea la soluţionarea cererii şi nu la emiterea actului, cu atât mai mult cu cât nu a existat un refuz din partea ministerului de resort.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport cu criticile formulate prin recursurile declarate de Consiliul Local al Comunei Sântandrei şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, urmează a se aprecia că acestea se justifică.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 834/1991 „terenurile aflate în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate, se determină de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort".
Prin urmare, condiţia imperativă esenţială pentru a obţine acest certificat este aceea ca terenul solicitat să fie necesar desfăşurării obiectului de activitate pentru care societatea a fost autorizată.
Nesocotind această prevedere, instanţa fondului a apreciat că suprafaţa de 400.000 mp solicitată de reclamantă îi este necesară reţinând pentru aceasta determinarea ei fizică prin măsurători precum şi faptul că nu au fost solicitări de restituire din partea unor persoane fizice.
Soluţia astfel pronunţată este vădit nelegală şi netemeinică.
Reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de atestare pentru 400.000 mp teren incintă din care 101.000 mp afectaţi de construcţii iar diferenţa de reţele şi căi de acces.
Fără să ţină cont că parte din construcţii au fost închiriate unor terţe persoane, iar pentru restul nu s-au făcut nici un fel de dovezi dacă şi în ce măsură mai folosesc desfăşurării obiectului de activitate, instanţa fondului, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 834/1991 a dispus eliberarea certificatului de atestare pentru întreaga suprafaţă solicitată.
Motivarea instanţei potrivit căreia societatea reclamantă îşi poate modifica obiectul de activitate şi în raport de acesta ar putea avea nevoie de întreaga suprafaţă solicitată este fundamental greşită, atestarea dreptului de proprietate fiind condiţionată de îndeplinirea cerinţelor la momentul solicitării şi nu de perspectiva unor eventuale transformări.
Astfel fiind critica vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Oradea urmează a fi apreciată ca fondată şi în raport de dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., casată hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea de probatorii în scopul determinării suprafeţei necesare pentru desfăşurarea obiectului de activitate al societăţii reclamante,dacă şi în ce măsură aceasta mai desfăşoară activitate conform obiectului pentru care a fost autorizată.
În raport cu această soluţie, urmează ca instanţa de trimitere să aibă în vedere şi criticile formulate prin recursurile declarate de celelalte părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Consiliul Local Sântandrei, judeţul Bihor, de Primarul Comunei Sântandrei, judeţul Bihor, de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bihor împotriva sentinţei civile nr. 88/CA/2008 - PI din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 871/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 896/2009. Contencios → |
|---|
