ICCJ. Decizia nr. 909/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 909/2009
Dosar nr. 1234/2/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2013 din 30 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii plângerii prealabile invocată de Ministerul Sănătăţii Publice şi pe fond a admis acţiunea formulată de reclamantul P.C.M. în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii Publice şi a obligat pârâtul să emită ordin de confirmare în rezidenţiat - medicină de familie pentru reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în primul rând că este neîntemeiată excepţia tardivităţii procedurii prealabile administrative, invocată de pârât, dat fiind faptul că reclamantul s-a plâns, de fapt, de refuzul considerat nejustificat de soluţionarea favorabilă a cererii sale, astfel că nu se impune respectarea cerinţelor prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura administrativă prealabilă.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului în sensul de a fi obligat pârâtul să emită ordin de confirmare în rezidenţiat – medicină de familie, este justificată, în raport de sentinţa civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin Decizia nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care au fost anulate prevederile art. 22 pct. 1 Capitolul VII al Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005, respectiv prima parte a acestora şi anume „pentru absolvenţii facultăţii de medicină promoţia 2005 (absolvirea facultăţii în 2005, cu licenţa în 2005), act administrativ considerat discriminatoriu în raport de absolvenţii promoţiilor anterioare anului 2005 (cum este şi cazul reclamantului) şi adăugând la lege – OUG nr. 58/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 463/2004, care în art. 6 alin. (3)) foloseşte sintagma „începând cu promoţia 2005, de absolvenţi ai facultăţii de medicină, candidaţii care la concursul de rezidenţiat obţin punctaj de promovare, dar nu se califică în limita locurilor publicate la grupa de specialitate la care au participat, sunt confirmaţi la cerere ca rezidenţi în medicină de familie".
Prin aceeaşi sentinţă, reţine instanţa de fond, a fost recunoscut reclamanţilor (candidaţi la sesiunea de concurs din 30 noiembrie 2005) dreptul de a fi încadraţi la cerere în rezidenţiat – medicină de familie, în condiţiile OUG nr. 58/2001 cu modificările ulterioare.
Deşi reclamantul, reţine instanţa de fond, nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat sus-menţionata sentinţă, a participat la examenul de rezidenţiat din data de 20 noiembrie 2005, unde a obţinut 531 puncte (65,14), totuşi nu a primit specializarea de medic specialist medicină de familie, în condiţiile în care au beneficiat absolvenţii facultăţilor de medicină promoţia 2005, în conformitate cu pct. 22.1 al Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Susţine, în esenţă, prin motivele de recurs formulate, că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia de tardivitate a formulării plângerii prealabile şi implicit tardivitatea introducerii acţiunii la instanţă, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile putând fi exercitat de la data afişării rezultatelor la rezidenţiat, noiembrie 2005 sau eventual de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de anulare parţială a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1000/2005.
Refuzul de a recunoaşte reclamantului dreptul solicitat, susţine recurentul - pârât nu este nelegal ţinând cont de data la care acesta a formulat cerere.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulată de intimatul - reclamant.
La data de 22 ianuarie 2009, intimatul - reclamant a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de pârât şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
O primă critică adusă sentinţei instanţei de fond se referă la faptul că în mod greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile şi implicit tardivitatea introducerii acţiunii la instanţa de fond.
Critica este neîntemeiată, avându-se în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, acela de „recunoaştere a dreptului reclamantului de a fi încadrat în rezidenţiat – medicină de familie în condiţiile OUG nr. 58/2001 modificată şi completată, în condiţiile sentinţei civile nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi obligarea pârâtului de a emite un ordin în acest sens".
Urmare pronunţării sentinţei civile nr. 1027 din 10 mai 2006 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin Decizia nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost anulată prima parte a pct. 22 pct. 1 al Ordinul ministrului sănătăţii. nr. 1000/2005, întrucât acesta a schimbat ipoteza avută în vedere de art. 6 alin. (3) din OUG nr. 58/2001, în aplicarea căreia a fost emis, intimatul – reclamant, participant la examenul de rezidenţiat din 20 noiembrie 2005 unde a obţinut un număr de 531 puncte, ceea ce reprezintă peste 50% din punctajul maxim de promovare, a solicitat în luna I. 2008 Ministerului Sănătăţii Publice (adresă înregistrată sub nr. 2319/2008) confirmarea ca medic rezident în specialitatea Medicină de familie.
Recurentul - pârât Ministerul Sănătăţii Publice a răspuns intimatului-reclamant cu adresa nr. VIII d/2312 din 29 ianuarie 2008, alăturat fiind ataşat şi punctul de vedere al Direcţiei juridice, potrivit căruia cererea formulată de reclamant constituie procedura prealabilă iar cauze identice cu cea a reclamantului au fost admise de Curtea de Apel Bucureşti, dat fiind ca partea introductivă a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1000/2005 a fost anulată de către instanţă, definitiv şi irevocabil.
Aşa fiind, pe bună dreptate, instanţa de fond a apreciat că intimatul - reclamant se plânge de refuzul nejustificat de soluţionare favorabilă a cererii sale de confirmare ca medic rezident în specialitatea Medicină de familie, situaţie în care nici nu se impune respectarea procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Ipoteza susţinută de recurentul – pârât; cum că dreptul intimatului - reclamant de a introduce plângerea prealabilă trebuia exercitat de la data afişării rezultatelor de rezidenţiat, în noiembrie 2005, nu îşi găseşte aplicarea în speţă, deoareceintimatul-reclamant a înţeles să solicite confirmarea sa ca medic rezident în specialitatea Medicină de familie, tocmai avându-se în vedere sentinţa cu nr. 1027/10 mai 2006, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care au fost anulate parţial dispoziţiile Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005, în felul acesta dându-se posibilitatea şi absolvenţilor promoţiilor anterioare anului 2005 care au participat la examenul de rezidenţiat şi au obţinut punctaj de promovare, dar nu s-au calificat în limita locurilor publicate la grupa de specialitate la care au participat, de a fi confirmaţi la cerere ca rezidenţi în medicină de familie.
Dar, chiar şi în ipoteza admiterii susţinerilor recurentului-pârât, este de observat că intimatul - reclamant a făcut dovada înaintării unor contestaţii prin poştă la 30 noiembrie 2005, către recurent şi către Centrul de Perfecţionare în Domeniul Sanitar, privind un răspuns negativ.
Reglementările în domeniu la acel moment, nici nu permiteau o rezolvare favorabilă a cererii intimatului-reclamant, o astfel de rezolvare nefiind posibilă decât după anularea în parte a Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005 de către instanţa de judecată, ordin care limita în mod discriminatoriu accesul absolvenţilor de medicină din promoţiile anterioare anului 2005 la alegerea liberă a profesiei şi prin care se încălca art. 14 din Constituţia României - conform căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
Anularea prevederilor pct. 22.1 ale Cap. VII din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1000/2005, prin sentinţă judecătorească produce efecte pentru toate persoanele aflate în situaţii similare cu reclamanţii din acel proces, deoarece actul administrativ atacat are caracter normativ.
Că intimatul-reclamant este într-o situaţie similară reclamanţilor din susmenţionata hotărâre judecătorească rezultă şi din faptul că este cuprins în lista nominală a candidaţilor, alte promoţii decât 2005, care au depus cerere pentru repartiţie în rezidenţiat,specialitatea „ Medicină de familie", cărora recurentul-pârât le-a dat o rezolvare unică de respingere a cererilor.
Pe de altă parte, o soluţie contrară în ceea ce-l priveşte pe reclamantul-intimat ar fi şi discriminatorie şi inechitabilă în acelaşi timp, de vreme ce alţi candidaţi aflaţi în situaţie identică cu a sa, prin hotărâre judecătorească au obţinut confirmarea ca rezidenţi în specialitatea „Medicina de familie".
Pentru toate aceste considerente, constatând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de pârât se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice, în prezent Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 2013 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 908/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 910/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
