ICCJ. Decizia nr. 1073/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1073/2010
Dosar nr. 965/39/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 155 din 14 august 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Suceava, şi a dispus suspendarea efectelor Raportului de inspecţie fiscală generală nr. 74837 din 10 iulie 2009 (anexa 1) încheiat la data de 06 iulie 2009 - capitolul III, pct. 3.2, ale Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 74712 din 06 iulie 2009 (anexa 2) şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 978 din 06 iulie 2009 (anexa 3), în sumă de 4.671.388 lei şi majorări de întârziere de 3.400.256 lei, până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestor acte administrative de către instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Prin „pagubă iminentă" se înţelege, potrivit art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public" iar sintagma „cazuri bine justificate" este definită de lit. t) al aceluiaşi articol, ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
În speţă, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de textul de lege mai sus-citat pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative contestate.
Astfel, arată prima instanţă, în ce priveşte condiţia existenţei cazului bine justificat, instanţa, procedând la o analiză sumară a actelor şi lucrărilor dosarului, având în vedere şi criticile aduse de reclamantă actelor fiscale a căror efecte le solicită a fi suspendate, fără prejudecarea fondului, apreciază că există împrejurări legate, cel puţin de starea de fapt şi care nu pot fi verificate în acest cadru procesual, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa actelor administrative în litigiu.
Şi condiţia prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, reţine prima instanţă, atâta timp cât suma imputată este foarte mare şi, după cum susţine reclamanta, nu dispune de lichidităţi pentru a o achita, încât va fi necesară vânzarea activelor societăţii, foarte posibil la un preţ mai mic decât cel real, riscându-se ca societatea reclamantă să fie adusă în sare de faliment iar o bună parte a populaţiei Municipiului Suceava să fie lipsită de energia termică pe care le-o furnizează aceasta.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs autoritatea fiscală pârâtă care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, dând astfel o hotărâre fără temei legal.
Astfel, a argumentat recurenta-pârâtă, instanţa de fond a reţinut fără temei că, în cauză, ar fi îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 deşi nu s-a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat şi nici a iminenţei producerii unei pagube.
Societatea comercială intimată a depus întâmpinare prin care a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, depunând la dosar copia deciziei nr. 429 din 4 decembrie 2009 emisă de A.N.A.F. în soluţionarea contestaţiei pe care a formulat-o împotriva deciziei de impunere nr. 978 din 6 iulie 2009.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia de impunere nr. 978 din 6 iulie 2009 organul fiscal competent a stabilit în sarcina societăţii comerciale obligaţii bugetare suplimentare în sumă de 4.671.388 lei reprezentând TVA şi suma de 3.400.256 lei accesorii ale debitului principal.
Din conţinutul deciziei nr. 429 din 4 decembrie 2009 rezultă că A.N.A.F. a admis în parte contestaţia formulată de societatea comercială şi a desfiinţat Decizia de impunere nr. 978 din 6 iulie 2009 pentru suma de 1.152.459 lei, menţinând-o pentru suma de 6.919.185 lei.
Este adevărat că actul administrativ are caracter executoriu pentru că se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, fiind prezumat a fi emis în baza şi în limitele legii, dar executarea acestuia poate fi suspendată, în mod excepţional, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, când se constată existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Or, în cauză, este necontestat că Decizia de impunere nr. 978/2009 a fost desfiinţată parţial, în ceea ce priveşte suma de 1.152.459 lei, ceea ce reprezintă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare de fapt şi de drept în măsură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Pe de altă parte, executarea în continuare a unui debit în sumă de 6.919.185 lei, în condiţiile în care există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii sale, reprezintă o pagubă iminentă pentru societatea comercială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege.
Astfel fiind, rezultă că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul de faţă să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Suceava împotriva sentinţei nr. 155 din 14 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1060/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1084/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
