ICCJ. Decizia nr. 1055/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1055/2010
Dosar nr. 1286/54/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.256 din 26 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.N.A.R. – D.A. Jiu, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj, prin care solicita anularea deciziei nr. 135 din 28 noiembrie 2007, prin care pârâta a respins contestaţia reclamantei, formulată pe cale administrativă, privind suma de 1.897.738 lei cu titlu de TVA de rambursat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introductivă s-a solicitat de către reclamantă anularea deciziei nr. 135 din 28 noiembrie 2007 şi a deciziei de impunere nr. 247 din 9 august 2007 prin care s-a respins la rambursare TVA un cuantum de 1.897.738 lei şi s-a stabilit suplimentar de plată în sarcina reclamantei TVA în cuantum de 205.534 lei.
S-a solicitat rambursarea TVA aferentă lunii decembrie 2006, potrivit decontului lunii ianuarie 2007, cu opţiune de rambursare înregistrat la D.G.F.P. Dolj, sub nr. 100410 din 24 ianuarie 2007.
Prin Decizia nr. 135 din 28 noiembrie 2007 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală parţială, menţionate mai sus pentru suma de 1.897.738 lei reprezentând TVA respinsă la rambursare şi 203.534 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată.
Expertul desemnat în cauză cu efectuarea expertizei contabile a ajuns la concluzia că reclamanta D.A. Jiu Craiova este înregistrată ca persoană juridică plătitoare de TVA pentru întreaga activitate, inclusiv pentru investiţiile finanţate din credite bugetare, şi în consecinţă are drept de deducere TVA pentru achiziţiile şi lucrările efectuate.
Reţine prima instanţă că, potrivit art. 127 alin. (4) Cod Fiscal, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurare în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la alin. (5) şi (6).
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, dispoziţiile legale sus menţionate trebuie coroborate cu dispoziţiile cuprinse în alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol, potrivit cărora instituţiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autoritate publică, dar cu condiţia ca acestea să nu producă distorsiuni concurenţiale.
În soluţionarea cauzei, arată instanţa de fond, se vor înlătura concluziile expertizei contabile, având în vedere argumentele de text, respectiv dispoziţiile art. 127 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 145-147 Cod Fiscal, dar şi argumente de fapt.
Astfel, reţine instanţa de fond, reclamanta este o instituţie publică de interes naţional, potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 107/2002, cu personalitate juridică, având ca principal obiect de activitate printre altele şi întreţinerea şi exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, avizarea şi autorizarea din punct de vedere al gospodăririi apelor, valorificarea materialelor provenind din lucrările de întreţinere ale cursurilor de ape.
D.A. Jiu Craiova a fost înregistrată la D.G.F.P. Dolj ca plătitoare de TVA începând cu 9 ianuarie 2006, conform certificatului de înregistrare fiscală.
Arată prima instanţă că, prin prisma dispoziţiilor art. 147 Cod Fiscal, persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este o persoană impozabilă cu regim mixt.
În speţă, se arată în considerentele sentinţei atacate, reclamanta este o persoană impozabilă cu regim mixt, deoarece realizează atât operaţiuni care dau drept de deducere, pentru activităţile specifice din structura ei pentru care utilizează sistemul de contribuţii şi plăţi cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere.
Nu sunt considerate, în opinia instanţei de fond, operaţiuni impozabile, în sensul art. 126 alin. (1) Cod Fiscal, activităţile de interes naţional şi social prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) – c) din OUG nr. 107/2002, pentru care reclamanta nu se consideră persoană impozabilă în conformitate cu art. 127 alin. (4) Cod Fiscal
În speţă, reţine prima instanţă, reclamanta înregistra TVA deductibil ce provine din facturi emise de furnizori pentru lucrări realizate în scopul regularizării, reamenajării, consolidării de obiective din domeniul public al statului, lucrări finanţate din credite bugetare. Astfel, achiziţiile respective priveau investiţii finanţate integral de la bugetul de stat pentru obiective definite ca fiind de interes public naţional.
Concluzionează instanţa de fond că reclamanta, nefiind persoană impozabilă în ceea ce priveşte activităţile prestate în interes public, a înregistrat nelegal ca TVA deductibilă suma de 1.897.738 lei aferentă investiţiilor finanţate din credite bugetare, deoarece conform dispoziţiilor art. 127 alin. (4) Cod Fiscal, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice pentru activităţile de interes naţional prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. a) – c) din OUG nr. 107/2003.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- Dispoziţiile art. 145 Cod fiscal incidente în cauză au fost interpretate greşit de instanţa de fond şi D.G.F.P. Dolj.
Prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile legale menţionate şi a apreciat ca legală şi temeinică Decizia nr. 135 din 28 noiembrie 2007 a D.G.F.P. Dolj întrucât dreptul de deducere a TVA este recunoscut tuturor persoanelor plătitoare de TVA.
Cum D.A. Jiu este plătitoare de TVA pentru întreaga sa activitate, inclusiv pentru activităţile sale de interes naţional şi social încă din ianuarie 2006, avea dreptul de deducere a TVA, neavând relevanţă că sursa de finanţare a acestor activităţi este bugetul de stat.
Se susţine că în mod neîntemeiat au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză în cuprinsul cărora s-a menţionat în mod corect că în raport de art. 145 pct. 1, 3, 5 şi art. 128 pct. 2 şi 3 Cod Fiscal avea dreptul de deducere a TVA-ului, indiferent de sursa fondurilor sau natura activităţii, în valoare de 2.101.272 lei.
Recurenta-reclamantă arată şi faptul că adresa nr. 271421 din 23 iulie 2007 a Direcţiei legislaţie în domeniul TVA, Decizia nr. 247 din 9 august 2007 pct. 222 a Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Craiova cât şi Decizia nr. 135 din 28 noiembrie 2007, au schimbat modul de interpretare a dispoziţiilor Cod Fiscal în ceea ce priveşte TVA şi au creat confuzia juridică în cauza de faţă, acestea fiind în contradicţie cu adresa Ministerului Economiei şi Finanţelor – Direcţia de Legislaţie TVA nr. 272 281 din 10 august 2007 comunicată Administraţiei Naţionale „Apele Române".
- Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că la controalele anterioare din perioada ianuarie – august 2006 i s-au admis cererile de rambursare a TVA, iar începând cu 1 ianuarie 2007 a fost considerată persoană impozabilă cu drept de deducere TVA pentru orice activitate, inclusiv pentru cele de natura celor controlate şi pentru care a primit Decizia contestată.
Se arată că aceste situaţii denotă o lipsă de unitate în interpretarea dispoziţiilor legale incidente a organului fiscal în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor sale de rambursare TVA pentru anul 2006, deşi nu au intervenit modificări ale Legii nr. 571/2003 în ceea ce priveşte TVA.
- Nu a avut loc o aplicare unitară a prevederilor legislaţiei fiscale în materia TVA pe teritoriul României, conform art. 5 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, deoarece pentru alte Direcţii de Ape, ce au realizat lucrări finanţate din creditele bugetare, de interes naţional au fost aprobate cererile de rambursare TVA.
De altfel, Curtea de Conturi a României, ce are ca atribuţie verificarea şi sancţionarea modului de folosire a fondurilor publice, în raportul ce vizează perioada 2005 – 2006 nu a consemnat nereguli privind cheltuirea acestor fonduri publice de D.A. Jiu.
- Dacă D.G.F.P. Dolj ar fi aprobat cererea de rambursare a TVA-ului înaintată de recurenta-reclamantă nu s-ar fi produs nici un prejudiciu bugetului de stat întrucât conform art. 145 alin. (13) Cod Fiscal această sumă ar fi fost rambursată către bugetul statului.
- Aplicarea Deciziei de impunere nr. 247 din 09 august 2007 afectează înregistrările contabile şi relaţiile cu terţii în mod negativ.
Recurenta-reclamantă a formulat şi concluzii scrise prin care a reiterat criticile din cererea de recurs în ceea ce priveşte sentinţa atacată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, cât şi în raport de art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Critica ce vizează greşita interpretare a dispoziţiilor legale incidente în cauză este nefondată.
Este necontestat faptul că Administraţia Naţională Apele Române este instituţia publică de interes naţional, cu personalitate juridică, conform art.1 din OUG nr. 107/2002, modificată şi completată prin OUG nr. 73/2005, care îşi desfăşoară activitatea prin cele 11 Direcţii de Ape.
Potrivit art. 127 alin. (4) Cod Fiscal, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi constând în urmărirea şi realizarea investiţiilor finanţate integral din alocaţii bugetare pentru obiective de interes public naţional.
Direcţiei de Ape Jiu, din septembrie 2006 nu i s-a acordat dreptul de deducere TVA aferent investiţiilor finanţate de la bugetul de stat, iar prin Decizia nr. 247 din 09 august 2007 i-a fost respinsă la rambursare suma 1897.738 lei TVA provenit din activitatea de investiţii finanţate din credite bugetare şi impusă la plată suma de 203.534 TVA din activitatea de producţie, pentru luna decembrie 2006, în ceea ce priveşte activităţile de interes naţional şi social.
Nu prezintă relevanţă faptul că începând cu 9 ianuarie 2006 D.A. Jiu este înregistrată ca plătitor de TVA la D.G.F.P. Dolj.
Din punctul de vedere al dispoziţiilor art. 197 Cod Fiscal, D.A. Jiu este o persoană impozabilă cu regim mixt, întrucât aceasta realizează atât operaţiuni care dau drept la deducere, pentru activităţile specifice din structura ei pentru care se utilizează sistemul de contribuţii şi plăţi, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere.
Problema în funcţie de care se rezolvă cauza de faţă, este dacă D.A. Jiu are drept de deducere în decembrie 2006, pentru TVA aferentă achiziţiilor destinate în exclusivitate activităţilor specifice de interes naţional şi social, prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. a)-c) din Statutul de Organizare şi Funcţionare a Administraţiei Naţionale „Apele Române", care au fost finanţate de la bugetul de stat.
Din prevederile art. 145-147 Cod Fiscal, rezultă că au dreptul la deducerea TVA doar persoanele impozabile, iar potrivit art. 127 alin. (4) Cod Fiscal, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice constând în urmărirea şi realizarea investiţiilor finanţate integral din alocaţii bugetare pentru obiective de interes public naţional.
Or, în cauză, este necontestat că achiziţiile respective priveau investiţii finanţate integral de la bugetul de stat pentru obiective definite ca fiind de interes public naţional.
Deci, având în vedere că pentru investiţiile respective, D.A. Jiu nu avea calitatea de persoană impozabilă, pe cale de consecinţă nu avea nici dreptul de deducere a TVA.
Astfel fiind, rezultă că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, neputând fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de recurs a avut în vedere şi soluţiile anterioare ale Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, precum Decizia nr. 1944/2008, Decizia nr. 1066/2009 pronunţate în cauze similare, actele administrative fiscale fiind menţinute ca legale şi temeinice.
Celelalte critici sunt nefondate întrucât legalitatea şi temeinicia actelor administrativ fiscale contestate se apreciază de instanţă numai în raport de dispoziţiile legale aplicabile în cauză nu în raport de constatări ale intimatei în urma unor controale anterioare, efectuate în perioada ianuarie – august 2006 şi nici în raport de modalitatea de interpretare a legislaţiei în materia TVA-ului a Direcţiei de legislaţie a Ministerului Finanţelor Publice la diferite momente.
De asemenea, modul de apreciere asupra dreptului de deducere a TVA, de către organele fiscale, în ceea ce priveşte alte Direcţii de Ape din ţară nu poate constitui obiect al analizei în cauza de faţă, care vizează doar cererea formulată de D.A. Jiu.
În altă ordine de idei, nici constatările Curţii de Conturi invocate nu prezintă relevanţă în materia dreptului de deducere TVA, întrucât organul fiscal, potrivit atribuţiilor sale necontestate, este singurul în măsură să analizeze cererile de rambursare TVA formulate, inclusiv pe cea a recurentei-reclamante din cauza de faţă.
Lipsa prejudiciului bugetului de stat, critică formulată în calea de atac, este de asemenea nefondată, pentru că prezintă relevanţă, aşa cum s-a precizat, respectarea dispoziţiilor legale menţionate în materia deducerilor de TVA, în raport de care s-a soluţionat cererea formulată de recurenta-reclamantă, materializată în procedura administrativă prin Decizia nr. 135/2007, contestată ulterior la instanţa de contencios administrativ, dispoziţii în raport de care se apreciază legalitatea actelor contestate.
Aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte critica referitoare la efectele negative pe care le are Decizia nr. 247 din 9 august 2007 asupra înregistrărilor contabile şi relaţiilor cu terţii, care nu poate fi reţinută ca fiind fondată.
Având în vedere toate aceste considerente, instanţa de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.A.R. – D.A. Jiu împotriva sentinţei nr. 256 din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1043/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1062/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
