ICCJ. Decizia nr. 1074/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 1074/2010
Dosar nr. 1644/54/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 238 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.R.S.G., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de directorul general al autorităţii intimate, prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.
În speţă, obiectul acţiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de directorul general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Aşa cum rezultă din Certificatul de grefă emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, (f.16), prin Decizia nr. 552 din 3 februarie 2010 a acestei instanţe a fost admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 346/2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi anulării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 emisă de directorul general al autorităţii intimate.
Cum actul administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată în cauză a fost desfiinţat, cererea reclamantului rămânând fără obiect, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I-a C. proc. civ., urmează a fi admis recursul, casată sentinţa atacată şi respinsă acţiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.R.S.G. împotriva sentinţei nr. 238 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 731 din 14 mai 2009 a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1067/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1087/2010. Contencios → |
|---|
