ICCJ. Decizia nr. 1103/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1103/2010
Dosar nr. 330/32/200.
Şedinţa publică din 26 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2770/103/2008 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul B.V. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 5002 din 4 iunie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi din cadrul A.N.P.H. arătând că solicită dreptul la un însoţitor pentru că nu-şi poate face singur menajul, locuind doar cu soţia sa bolnavă.
Prin sentinţa civilă nr. 105/CA din 12 martie 2009, Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi pentru că se contestă un act emis de o autoritate centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, sub nr. 330/32/2009 unde au fost depuse înscrisuri, iar A.N.P.H. – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 14 iulie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia reclamantului ca nefondată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 5002 din 4 iunie 2008 Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a confirmat certificatul nr. 41277 din 19 mai 2009 de încadrare în grad accentuat de handicap, certificat emis de Comisia de Evaluare a Judeţului Neamţ, în sensul că actul a fost emis cu respectarea criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 al M.S.P., criterii dispuse de Legea nr. 448/2006 şi avizate de Comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.V.
În motivele de recurs se arată că recurentul are vârsta de 84 de ani, nu se poate deplasa.
Se invocă faptul că instanţa de fond a indicat o adeverinţă medicală emisă de dr. R. dar nu s-a făcut referire la cele menţionate pe verso-ul acestei adeverinţe, respectiv că este necesară prezenţa unui însoţitor şi nici la cele indicate de un alt medic ce precizează că recurentul are dificultate mare la mers, la aşezat pe scaun, ridicare de pe scaun şi că urmează un tratament cronic.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi acordarea dreptului de însoţitor.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Recurentul are vârsta de 84 de ani fiind pensionar pentru munca depusă şi limită de vârstă cu un stagiu de cotizare de 40 de ani şi beneficiază de pensie în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Din anul 1996 a beneficiat de protecţia specială prevăzută de lege pentru persoanele cu dizabilităţi fiind încadrat în grad accentuat de handicap.
În anul 2005 solicita încadrarea în gradul de handicap cu însoţitor, dar cererea sa a fost respinsă pentru că încadrarea în grad accentuat a fost menţinută.
Şi în anul 2008 a solicitat revizuirea gradului de handicap, dar prin certificatul nr. 41277 din 19 mai 2008 emis de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Neamţ şi prin Decizia nr. 5002 din 4 iunie 2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a fost stabilit acelaşi grad de handicap, grad accentuat.
Atât în cererea adresată instanţei cât şi în motivele de recurs, nu se invocă motivele de nelegalitate a celor două acte administrative atacate, în funcţie de diagnosticul stabilit.
În aceste acte s-a stabilit că diagnosticul este de osteoartrită TBA operată (1950), artrodeză şold stâng şi au fost reţinute dificultăţi de statică şi mers.
În Ordinul comun nr. 762/2006 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2006 al Ministerului Sănătăţii Publice, intrate în vigoare la 01 ianuarie 2008, la subcap. I – Evaluarea gradului de handicap în afectarea mobilităţii articulaţiilor şi oaselor, pct. 1 – Afecţiuni osteoarticulare congenitale sau contractate precoce au fost stabilite criteriile pe baza cărora se acordă gradul de handicap.
În cazul recurentului, gradul accentuat a fost acordat pentru că:
- coxartroza dreaptă de suprasolicitare nu este într-un stadiu avansat (stadiul II);
- şoldul stâng este afectat datorită artrodezei, chiar dacă are dificultăţi de statică şi mers, se poate deplasa fără sprijin;
- afectaţiunea locomotorie nu are consecinţe neurologice de tip paretic sau plegic.
Vor fi înlăturate criticile recurentului privind neanalizarea înscrisurilor (adeverinţelor) medicale deoarece ele au fost avute în vedere de cele două comisii la stabilirea gradului de handicap.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C.V. împotriva sentinţei civile nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1095/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1104/2010. Contencios → |
|---|
