ICCJ. Decizia nr. 1095/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1095/2010
Dosar nr. 8590/1/200.
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurenta R.V.O. a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009.
În motivele de recurs s-a arătat că la data de 4 octombrie 2009 a depus la Tribunalul Dolj dosarul pentru participarea la concursul de intrare în magistratură, dovedirea îndeplinirii condiţiilor de vechime a făcut-o cu copia carnetului de muncă, din care rezultă că are vechimea de trei luni în funcţia de consilier juridic şi 4 ani şi 11 luni în funcţia de avocat şi consideră că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cele prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 33/2004.
Recurenta apreciază că Hotărârea C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009 încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, situaţia fiind aceeaşi cu participanţii care au îndeplinit până la data înscrierii la concurs, funcţia de avocat timp de 5 ani pentru că violarea principiului egalităţii apare atunci când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii de fapt asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.
Mai mult, pentru a fi numit în magistratură, potrivit art. 31 şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, trebuie să fie promovat un examen de capacitate sau un concurs, or, recurenta, pentru că nu a promovat examenul de capacitate, nu a fost numită în funcţia de procuror sau judecător, iar legea nu prevede interdicţia de a participa la concurs a judecătorilor sau procurorilor stagiari.
Se invocă faptul că Legea nr. 303/2004 nu prevede avizul conform, aprobarea sau acordul C.S.M., astfel că punctul de vedere exprimat în sprijinul hotărârii atacate nu este obligatoriu.
Între atribuţiile C.S.M., stabilite în art. 36, nu este şi aceea de a interpreta dispoziţiile legilor de organizare şi a regulamentelor de organizare a concursurilor de admitere în magistratură, iar dacă ar aprecia C.S.M. asupra necesităţii modificării unor acte normative în domeniul justiţiei, poate sesiza Ministerul Justiţiei.
În privinţa interesului recurentei de a formula această cale de atac, aceasta a arătat că are o situaţie familială deosebită, iar cererile sale de transfer sau delegare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa la un parchet din raza Tribunalul Dolj au fost respinse şi că ar fi preferat să i se aprobe aceste cereri decât să fie nevoită să participe la un nou concurs pentru intrarea în magistratură.
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a invocat, mai întâi, excepţia inadmisibilităţii recursului.
Sub acest aspect se arată că recurenta nu are la îndemână calea de atac special reglementată de dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru că hotărârea atacată nu intră în sfera de incidenţă a acestor dispoziţii.
Pornind de la faptul că Hotărârea nr. 1950/2009 este dată în interpretarea unei dispoziţii legale, respectiv a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi de la definiţia actului administrativ, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intimatul consideră că actul atacat are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ şi recurenta are posibilitatea atacării acestuia în condiţiile Legii nr. 554/2004 şi nu ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A fost ataşată Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Recurenta R.V.O. este procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.
La 14 octombrie 2009 s-a înscris la concursul pentru intrare în magistratură organizat în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
În legătură cu participarea la un asemenea concurs a judecătorilor şi procurorilor, în funcţie, s-a emis de către Plenul C.S.M. Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009 prin care s-a stabilit că aceştia nu pot participa la concursul de admitere în magistratură organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.
În considerentele hotărârii, plecând de la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că dispoziţia legală permite participarea la concurs doar a foştilor judecători şi procurori şi nu este reglementată o astfel de posibilitatea pentru actualii judecători sau procurori.
Chiar foştii judecători sau procurori pot participa la concursul de admitere numai dacă această calitate le-a încetat din motive neimputabile acestora.
Această concluzie s-ar impune şi din perspectiva scopului declarat al acestuia, numirea în magistratură, care nu poate fi realizată în privinţa persoanelor care deja sunt numite în magistratură.
Această hotărâre a fost atacată de către recurenta R.V.O., dar criticile aduse în cadrul acestei căi de atac sunt nefondate.
Recurenta susţine că s-a înscris la concursul de admitere în magistratură având în vedere că îndeplineşte condiţia vechimii de 5 ani în specialitate juridică, însă, nu precizează că îndeplineşte funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, fiind absolventă a Institutului Naţional al Magistraturii.
Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare „pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilieri juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadre didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o vechime de cel puţin 5 ani".
Pentru că au existat situaţii identice cu aceea a recurentei, respectiv când judecători sau procurori în funcţie s-au înscris la concursul de intrare în magistratură, Plenul C.S.M. a procedat la interpretarea acestui text şi a apreciat, în mod legal, că nu se poate admite participarea acestor la un concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Printr-o asemenea interpretare nu se poate considera că se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie pentru că situaţia recurentei nu este aceeaşi cu a celorlalţi participanţi la concurs care nu sunt judecători sau procurori în funcţie.
Principiul nediscriminării constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situaţie identică au dreptul la un tratament identic însă, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului precizează constant că „a distinge nu înseamnă a discrimina", iar situaţia recurentei, care era procuror stagiar la data formulării cererii de participare, nu era identică cu a celorlalţi participanţi la concurs.
Chiar dacă la momentul formulării cererii de participare la concursul de admitere în magistratură, recurenta era procuror stagiar, nu se poate considera că aceasta nu era admisă, deja, în magistratură.
Or, scopul unui concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este tocmai acela de a ocupa locurile vacante din magistratură, scop care nu este realizat dacă s-ar permite participarea la un asemenea concurs a celor care sunt judecători şi procurori în funcţie, fie chiar şi stagiari.
Procurorii şi judecătorii în funcţie, inclusiv cei stagiari, dacă doresc să schimbe parchetul sau instanţa la care funcţionează, au posibilitatea formulării unor cereri de transfer sau delegare unde pot invoca motivele care să ducă la admiterea cererii.
Dar, a apela la înscrierea la concursul de admitere în magistratură pentru că nu au fost soluţionate cererile de transfer sau delegare, cum este cazul recurentei, ar însemna o eludare a dispoziţiilor legale privind delegarea sau transferul judecătorilor sau procurorilor, mai ales că, chiar şi în cazul respingerii cererilor de transfer sau delegare, există posibilitatea contestării hotărârilor C.S.M. la instanţe.
Referitor la criticile ce vizează atribuţiile C.S.M. de a interpreta dispoziţiile din legea de organizare sau a regulamentelor de organizare a concursului de admitere în magistratură acestea sunt nefondate.
Prin Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului C.S.M. au fost interpretate dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Plenul C.S.M., prin această hotărâre, a efectuat o operaţiune de interpretare gramaticală şi logico-sistematică a unor prevederi legale privind numirea judecătorilor şi procurorilor prin raportare la alte dispoziţii cuprinse în Titlul II – Cariera judecătorilor şi procurorilor.
În Legea nr.317/2004, lege de organizare şi funcţionare a C.S.M., în art.35-39 sunt enumerate atribuţiile Plenului C.S.M., atribuţii grupate pe domenii de activitate, în exercitarea cărora sunt adoptate, după caz, acte administrative cu caracter individual sau normativ.
Faptul că legiuitorul a enumerat în acest mod atribuţiile C.S.M. nu poate conduce la concluzia că organismul caracterizat de Constituţia României ca fiind garantul independenţei justiţiei îi este îngrădit dreptul de a efectua o interpretare a prevederilor legale pe care este chemat să le aplice în domeniul său de competenţă, în rezolvarea unor cereri privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Apreciind că soluţia adoptată de Plenul C.S.M. este legală şi temeinică, va fi respins recursul declarat în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.V.O. împotriva Hotărârii nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1087/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1103/2010. Contencios → |
|---|
