ICCJ. Decizia nr. 1200/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1200/2010
Dosar nr. 9548/1/2009
Şedinţa publică din 3 martie 201.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 decembrie 2009, P.G., P.C. şi R.E. au formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 5080 din 12 noiembrie 2009 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de R.N.P.R. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2009 şi a sentinţei nr. 48 din 18 martie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, hotărâri pe care le-a casat şi a dispus respingerea acţiunii ca tardivă.
Contestatorii au invocat prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., învederând că Decizia instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, s-a precizat că instanţa a apreciat greşit faptul că acţiunea ar fi fost formulată cu depăşirea termenului de prescripţie prevăzut de art. 19 alin. (1) coroborat cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În realitate, au susţinut contestatorii, dreptul la despăgubiri s-a născut la data pronunţării sentinţei nr. 28 din 29 ianuarie 2008, cererea de recuperare a prejudiciului fiind înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la data de 15 februarie 2008, în termenul legal.
Examinând cauza în raport de motivul invocat şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea va constata netemeinicia contestaţiei în anulare, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, în litigiul soluţionat irevocabil prin Decizia a cărei anulare se cere pe calea contestaţiei s-a reţinut că prin sentinţa nr. 28 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, irevocabilă prin Decizia nr. 3612 din 28 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că reclamanţilor P.G., P.C., R.E. şi I.G. le-a fost vătămat un drept sau interes legitim prin ordinul anulat, astfel că aceştia sunt îndreptăţiţi să li se acopere prejudiciul creat prin actul contestat.
Instanţa de recurs a constatat că reclamanţii au cunoscut existenţa şi întinderea pagubei chiar din momentul emiterii Ordinului nr. 123 din 18 februarie 2005, în calitatea lor de membri ai consiliului de administraţie al R.N.P.R. În raport de această dată, s-a constatat depăşirea termenului de prescripţie de 1 an prevăzut de art. 1 alin. (2) cu referire la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie şi în ipoteza când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Motivul invocat de contestatori nu se încadrează în cazul reglementat de textul art. 318 C. proc. civ., care are în vedere doar erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Textul de lege vizează aşadar greşeli de procedură şi nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, ca în prezentul litigiu.
Contestatorii nu invocă în cauză o eroare materială în sensul art. 318 C. proc. civ., ci o pretinsă greşeală de judecată săvârşită de instanţa de recurs, eroare care însă nu poate fi îndreptată pe calea contestaţiei în anulare.
Ca atare, în raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.G., P.C. şi R.E. împotriva deciziei nr. 5080 din 12 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1218/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
