ICCJ. Decizia nr. 13/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 13/2010
Dosar nr. 2138/54/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova în urma declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea sa, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Primăria oraşului Baia de Aramă - prin primarul oraşului Baia de Aramă - D.M., anularea Ordinelor nr. 945/2008, respectiv nr. 1644/2008 emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi anularea concursului pentru ocuparea postului de auditor superior din cadrul Primăriei Baia de Aramă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinele a căror anulare o solicită, prin care au fost constituite comisiile de concurs, sunt adoptate cu nesocotirea Legii nr. 188/1999, şi a prevederilor HG nr. 1209/2003.
A arătat reclamantul că, potrivit acestor ordine comisia de concurs nu a fost alcătuită din reprezentanţii indicaţi în Legea privind Statutul personalului didactic, fiind aşadar constituită nelegal iar subiectele de concurs au fost cunoscute de candidata V.A. anterior desfăşurării probelor.
Prin sentinţa nr. 17 din 16 ianuarie2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în vederea ocupării postului de auditor superior în cadrul aparatului de specialitate al Primarului oraşului Baia de Aramă, s-a organizat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici un concurs, la data de 10 martie 2008 având proba scrisă iar la 11 martie 2008, proba interviu.
Reclamantul H.I. a formulat contestaţie cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului de auditor intern, iar la data de 17 aprilie 2008 autoritatea pârâtă i-a comunicat acestuia răspuns la contestaţie, precizând că organizarea concursului a fost realizată de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, situaţie în care trebuia să se adreseze acestei autorităţi.
Prima instanţă a reţinut că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a răspuns la plângerile formulate de reclamant.
În ce priveşte ordinele atacate, prima instanţă a apreciat că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată şi ale HG nr. 1209/2003.
Relativ la componenţa comisiei de concurs s-a constatat îndeplinită condiţia prevăzută la art. 22 din HG nr. 1209/2003, structura comisiei fiind conformă cu cerinţele legii.
A mai reţinut prima instanţă că celelalte critici formulate nu sunt dovedite, reclamantul nesolicitând probe, iar, în ceea ce priveşte structura comisiei pentru rezolvarea contestaţiilor, reclamantul nu a invocat vreo încălcare efectivă a prevederilor legale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul H.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a reluat motivele din acţiune privind nelegalitatea constituirii comisiei de concurs şi a lipsei de transparenţă în desfăşurarea probelor.
În acest sens, reclamantul a arătat că nu s-a avut în vedere faptul că doi dintre membrii comisiei, angajaţi ai D.G.F.P. Mehedinţi erau rude, iar un alt membru, agent fiscal la primărie, era subalternul intervenientei V.A.
S-a invocat de asemenea nelegalitatea rezultatului concursului, pe considerentul că intervenienta nu avea dreptul de a candida, întrucât, o lungă perioadă ocupase postul de şefă a biroului taxe şi impozite în cadrul primăriei, făcând parte din comisiile de licitaţie organizate, iar soţul acesteia avusese calitatea de consilier local.
Prin întâmpinare, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a invocat excepţia nulităţii recursului, instanţa neavând în vedere dispoziţiile art. 3021 lit. a) şi c), C. proc. civ. privind conţinutul cererii de recurs prevăzut sub sancţiunea nulităţii.
Astfel, reclamantul nu a menţionat numele părţilor şi nici sediul instituţiilor şi de asemenea, nu a indicat motivele pentru care critică sentinţa, limitându-se a relua considerentele din acţiunea introductivă.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că susţinerile reclamantului privind constituirea comisiei de concurs nu sunt dovedite, iar situaţia intervenientei nu se regăseşte printre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea nr. 161/2003.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că atât excepţia nulităţii invocată de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cât şi recursul sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Solicitarea pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici privind nulitatea recursului formulat de reclamant este neîntemeiată.
Prevederile art. 3021 C. proc. civ., despre care pârâta pretinde că au fost încălcate prin conţinutul cererii de recurs – privind sancţionarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a se preciza numele, domiciliul ori sediul părţilor, numărul de înmatriculare în registrul comerţului al persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau codul fiscal al acestora au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 176/2005 a Curţii Constituţionale, decizie definitivă şi obligatorie.
Curtea constată de asemenea, că recursul, deşi sumar, este motivat, făcând posibilă încadrarea criticilor formulate în prevederile art. 304 C. proc. civ.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond comisia desemnată pentru concursul din 10-11 martie 2008 a fost constituită conform HG nr. 1209/2003, emiterea ordinelor contestate fiind conformă normelor legale în vigoare privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
Susţinerea reclamantului privind existenţa unei stări de incompatibilitate pentru funcţionarii publici ce au primit şi exercitat calitatea de membru în comisie nu are suport probator, fiind în mod corect respinsă.
De asemenea, situaţia prezentată de reclamant cu privire la intervenienta V.A., respectiv postul ocupat anterior ori faptul că soţul fusese consilier local, nu reprezintă un caz de incompatibilitate, potrivit Legii nr. 161/2003 pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţii publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
În consecinţă, Curtea reţine că ordinele emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici privind organizarea şi desfăşurarea concursului din 10-11 martie 2008, pentru ocuparea funcţiei publice de execuţie vacante de auditor superior în cadrul Primăriei oraşului Baia de Aramă au fost conforme dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 şi ale HG nr. 1209/2003.
Faţă de cele expuse mai sus criticile aduse de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.I. împotriva sentinţei civile nr. 17 din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1292/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1344/2010. Contencios → |
|---|
