ICCJ. Decizia nr. 1219/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1219/2010
Dosar nr. 25399/3/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2367 din 3 iunie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.C.B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale – D.M. şi Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central C.D. şi, pe cale de consecinţă a anulat măsura sancţionării disciplinare „mustrare scrisă" dispusă împotriva reclamantului prin Decizia nr. A 3475 din 6 iunie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit deciziei contestate reclamantul a fost sancţionat disciplinar în baza art. 44 alin. (1) lit. a) din R G3, pentru lipsă de sinceritate sau a curajului răspunderii pentru faptele comise şi „lipsă de respect manifestată faţă de comandanţi" cu motivarea că nu a îndeplinit în 24 de ore ordinul de întocmire a raportului scris privind neefectuarea misiunii de evacuare medicală din data de 2 iunie 2008.
În acest context instanţa a apreciat că motivarea în fapt a deciziei nu are nicio legătură cu abaterile reţinute în sarcina reclamantului, dispoziţiile din regulament, mai susmenţionate aplicându-se pentru abateri care se referă la compromiterea sau lezarea onoarei sau a demnităţii militare şi în nici un caz la nerespectarea unor ordine privind evacuarea medicală sau de a da explicaţii cu privire la acest refuz.
În atare situaţie şi faţă de probele administrate instanţa a reţinut existenţa unor dubii serioase cu privire la legalitatea ordinelor care nu au fost respectate, sau cel puţin cu privire la oportunitatea acestora faţă de împrejurarea că reclamantul a adus la cunoştinţa comandantului, verbal, faptul că, din motive de sănătate, nu poate efectua evacuarea medicală aeriană şi de asemenea nici nu figura a acel moment la S.M.U.T.S., secţia specializată care se ocupă de astfel de transporturi şi nici nu era în echipa de gardă a acelei secţii speciale, ci la U.P.U., secţie de la care nu putea pleca în timpul serviciului, mai mult decât atât, la data ordinului de evacuare, potrivit actelor depuse, avea aprobată o zi liberă şi se afla în părăsire de garnizoană.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Apărării Naţionale – D.M. şi Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central C.D.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 teza III raportat la art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, în argumentarea soluţiei pronunţate instanţa de fond s-a rezumat la susţinerile intimatului-reclamant, ignorând probatoriul administrat, normele legale şi regulamentele militare ce-i sunt aplicabile reclamantului în calitatea sa de militar.
Au apreciat recurenţii că în mod nejustificat instanţa a înlăturat acte importante pentru soluţionarea cauzei, cum ar fi cele referitoare la atribuţiile postului pe care îl ocupa reclamantul şi standardele de realizare, fişa de control medical anual, extrasele de pe Ordinul de zi pe unitate nr. 51/2007, nr. 159//2007 şi nr. 206/2007 din aceste înscrisuri rezultă fără dubii că starea de sănătate a reclamantului este una normală, că acesta a mai efectuat zboruri cu aeronave militare şi civile, astfel că starea de rău de care pretinde reclamantul că ar suferi când efectuează zboruri aeriene nu se probează.
Totodată, în opinia recurenţilor, declaraţia martorului O.I. se află în contradicţie cu rapoartele nr. A 3457 din 6 iunie 2008 şi nr. 3360 din 2 iunie 2008 promovată de acesta.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant T.C.B. a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.
Examinând cauza în raport de criticile expuse în cererea de recurs, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., prin prisma probatoriului administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Prin acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ reclamantul T.C.B. a contestat măsura sancţionării sale disciplinare cu „mustrare scrisă" luată la 6 iunie 2008 de comandantul Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central C.D., în baza art. 44 alin. (1) lit. a) din RG 3 pentru „lipsa de sinceritate sau a curajului răspunderii pentru faptele comise" şi „lipsa de respect manifestată faţă de comandanţi".
Judecătorul fondului a constatat în mod corect existenţa unor dubii serioase cu privire lalegalitatea şi oportunitatea deciziei de sancţionare a reclamantului – locotenent colonel doctor în cadrul Secţiei U.P.U. din Spitalul C.D., în condiţiile în care în Decizia contestată se motivează măsura luată prin neefectuarea misiunii de evacuare medicală din data de 2 iunie 2008, ordin care nu a fost îndeplinit în termen de 24 de ore, iar temeiul aplicării sancţiunii este indicat ca fiind art. 44 alin. (1) lit. a) din RG 3.
Nu pot fi primite criticile recurenţilor privitoare la ignorarea apărărilor făcute de aceştia, din considerentele sentinţei observându-se în mod evident că o astfel de analiză a fost efectuată şi că aceste apărări nu sunt în contradicţie cu declaraţia martorului O.I. care a fost de faţă la incidentul dintre comandantul spitalului şi reclamant, urmare a încunoştinţării verbale făcută de cel din urmă că din motive de sănătate nu poate efectua o evacuare medicală pe cale aeriană, având rău de transport.
Mai mult, instanţa a reţinut din actele dosarului că spitalul pârât are secţie specializată care se ocupa de transport (S.M.U.T.S.), iar reclamantul nu figura şi nici nu era de gardă la această secţie, ci la U.P.U.
Înalta Curte constată că soluţia adoptată de prima instanţă este argumentată atât în fapt cât şi în drept, astfel că în mod corect s-a procedat la aplicarea art. 18 alin. (1) cu raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004, anulându-se actul administrativ contestat.
Văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale – D.M. şi Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central C.D. împotriva sentinţei civile nr. 2367 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, canefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1221/2010. Contencios → |
|---|
