ICCJ. Decizia nr. 1225/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1225/2010

Dosar nr. 7464/1/2009

Şedinţa publică din 4 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Plenul C.S.M. a respins cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, F.V. şi C.A.A., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, B.A., B.R., F.G., P.V.R., S.P.D. şi Ţ.D.B., procurori la parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, C.G. şi V.A.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa precum şi a lui R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, constatând că cererile acestora, motivate pe temeiul discriminării, sunt neîntemeiate, avându-se în vedere dispoziţiile art. 75 alin. (111) şi art. 87 alin. (91), introduse în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prin OUG nr. 56/2009.

Împotriva acestei hotărâri, în cauză, a declarat recurs petenta V.A.C.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că în raport de procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. care au obţinut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii care susţin în instanţă concluzii în dosarele instrumentate de cele două direcţii mai sus menţionate, precum şi ceilalţi procurori şi judecători cu grad profesional inferior, au fost discriminaţi, iar în condiţiile în care, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 508/2004, participarea procurorilor la judecarea cererilor adresate instanţei, în cauze de competenţa D.I.I.C.O.T., este obligatorie, în primă instanţă şi în căile de atac, nu este normal ca acestor procurori, între care se numără şi recurenta, să nu le fie aplicabile, în afara dispoziţiilor legale privind participarea obligatorie, şi normele legale ce stipulează plata corespunzătoare a unor astfel de activităţi, cu atât mai mult cu cât participarea acestora este condiţionată de imposibilitatea participării directe a procurorilor din structura D.I.I.C.O.T.

În acest sens recurenta a anexat copii ale hotărârilor judecătoreşti în care s-au consemnat concluziile sale şi a invocat considerente din Hotărârile Plenului C.S.M. nr. 791/2007 şi nr. 819/2007 prin care s-au respins cererile procurorilor din structurile D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. de recunoaştere a gradului profesional, precum şi din practica Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, privind recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.

Recursul este nefondat.

Recurenta îşi desfăşoară activitatea, ca prin procuror adjunct, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, nu a susţinut concurs sau examen în condiţiile prevăzute de art. 43 – art. 47 din Legea nr. 33/2004 pentru a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici nu este în situaţia recunoaşterii unui grad profesional dobândit anterior, în condiţiile reglementate de art. 65 şi 83 din legea susmenţionată.

Pe de altă parte D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. sunt organizate ca structuri specializate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu alte cuvinte înglobate acestuia, alături de toate celelalte direcţii care îl compun, context în care numirea procurorilor specializaţi, potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiei are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În raport de ceste aspecte obiective, specifice nu poate fi reţinută susţinerea recurentei în sensul că recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. ar avea ca efect crearea unei situaţii discriminatorii dezavantajoasă în raport cu ceilalţi procurori.

Principiul nediscriminării constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situaţie identică au dreptul la un tratament identic, fără ca egalitatea să însemne uniformizare, funcţia acestuia fiind aceea de a preveni formularea de distincţii arbitrare şi de evita diferenţele de tratament fără motive obiective, iar în opinia C.E.D.O. „a distinge nu înseamnă a discrimina".

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de V.A.C. împotriva hotărârilor nr. 1495 din 10 septembrie 2009, nr. 1496 din 10 septembrie 2009, nr. 1497 din 10 septembrie 209 şi nr. 1498 din 10 septembrie 2009 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1225/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs