ICCJ. Decizia nr. 1344/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1344/2010
Dosar nr. 8787/1/200.
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2009 , numitul M.C.G. a formulat cerere de revizuire împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs: Decizia nr. 2993 din 29 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 632/R din 7 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 275/R din 15 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Motivându-şi cererea, revizuientul a arătat că dreptul de proprietate al statului asupra albiei râului nu a fost apărat.
Revizuientul a criticat hotărârile pronunţate în cauză, întrucât Înalta Curte nu a luat în considerare adevărata situaţie de fapt, nu a sesizat că instanţa de la Braşov a blocat accesul părţii la exercitarea căii de atac - contestaţie, pe care a transformat-o într-o altă cale de atac, recurs, fiindu-i violat art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la o cale efectivă de atac.
De asemenea, revizuientul critică faptul că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României şi art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.
A criticat şi faptul că Înalta Curte nu a sesizat abaterile produse de Curtea de Apel Braşov, privind depăşirea competenţelor după materie.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele de revizuire formulate în raport cu deciziile atacate şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia nr. 2993 din 29 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de M.G. împotriva deciziei civile nr. 632/R din 7decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte investită cu soluţionarea recursului declarat de M.G. a reţinut că prin Decizia nr. 632/R din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva deciziei nr. 275/R din 15 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov. Instanţa a reţinut că Decizia nr. 275/R/2008 este irevocabilă, iar Decizia nr. 632/R/2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în soluţionarea contestaţiei în anulare este, de asemenea, revocabilă, motiv pentru care recursul declarat de M.G. împotriva deciziei pronunţate în contestaţia în anulare formulată este inadmisibil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, iar potrivit art. 322 alin. (6) revizuirea se poate cere dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere.
Înalta Curte constată că cererea de faţă nu întruneşte cerinţele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate într-un recurs inadmisibil la o contestaţie în anulare, astfel că cererea de revizuire de fată nu se încadrează în limitele stabilite de dispoziţiile legale.
Decizia atacată cu revizuire nu a evocat fondul litigiului dedus judecăţii ci a fost respinsă pe excepţie.
Văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Întrucât intimaţii au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reapreciind cuantumul acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.G. împotriva deciziei nr. 2993 din 29 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Obligă revizuientul la 1.500 lei cheltuieli de judecată, către intimaţii S.A. şi S.I., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 13/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1468/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
