ICCJ. Decizia nr. 1317/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1317/2010

Dosar nr. 49598/3/200.

Şedinţa publică din 9 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 octombrie 2009, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta T.A., în contradictoriu cu pârâţii Aeroclubul României, Starul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preciza acţiunea, în sensul de a indica obiectul acesteia şi părţile cu care înţelege să se judece, deşi a fost citată cu menţiune în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul Aeroclubul României, susţinând, în esenţă, că prin măsura dispusă instanţa de judecată a încălcat principiul disponibilităţii.

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 129 C. proc. civ., care consacră principiul rolului activ al judecătorului, „Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare" [alin. (4)] şi „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc" [alin. (5)].

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 1551 alin. (1) din acelaşi cod, „Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate".

Or, aşa cum rezultă din cuprinsul dovezii de citare a reclamantei pentru termenul la care a fost pronunţată hotărârea atacată, aceasta a fost citată cu menţiunea expresă, în sensul că are „obligaţia de a preciza acţiunea, obiectul şi pârâţii".

Cum reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată, astfel cum acestea i-au fost impuse, în virtutea principiului rolului activ, prin citaţia emisă pentru termenul din 13 octombrie 2010;

Constatând că, din cauza lipsei de diligentă a reclamantei în precizarea acţiunii formulate, este împiedicată desfăşurarea normală a procesului, în mod corect a dispus prima instanţă suspendarea judecăţii, motiv pentru care hotărârea criticată va fi menţinută, ca fiind temeinică şi legală, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul AEROCLUBUL ROMÂNIEI împotriva încheierii din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1317/2010. Contencios