ICCJ. Decizia nr. 1366/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1366/2010
Dosar nr. 1006/33/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia de comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la 1 iunie 2009, reclamantul D.A. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii nr. 5710 din 16 aprilie 2009 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia şi recunoaşterea calităţii de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, întrucât reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 415/2009 din 28 septembrie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.A., a dispus anularea hotărârii nr. 5710 din 16 aprilie 2009 emisă de C.J.P. Sălaj şi a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobare a OG nr. 105/1999, obligând pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 10 noiembrie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti, începând cu data de 1 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, în urma persecuţiilor etnice, reclamantul s-a refugiat din localitatea D., judeţul Sălaj unde locuia împreună cu familia sa, în localitatea B., judeţul Bihor în urma cedării Ardealului de Nord autorităţilor ungare, aspecte cunoscute de martorii M.G. şi L.A.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat în termen legal recurs pârâta C.J.P. Cluj susţinând că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, acţiunea fiind admisă fără un temei legal şi fără a fi îndeplinită condiţia persecuţiei etnice de către regimurile instaurate în România.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
În cauză, din probele administrate, rezultă că reclamantul împreună cu familia sa, de teama persecuţiilor etnice, s-au refugiat din localitatea de domiciliu D., judeţul Sălaj unde locuia împreună cu familia sa, în localitatea B., judeţul Bihor în urma cedării Ardealului de Nord autorităţilor ungare.
Prin urmare, cum recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, textul art. 1 lit. c) a impus doar existenţa cumulativă a condiţiei cetăţeniei şi a persecuţiei etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referinţă fără a distinge în raport de naţionalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul României sau în afara acestuia, din aceeaşi perioada, condiţii îndeplinite în speţă, prima instanţă a adoptat în mod corect soluţia de admitere a acţiunii cu motivarea mai sus indicată.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj împotriva sentinţei nr. 415/2009 din 28 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1367/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1365/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
