ICCJ. Decizia nr. 1393/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1393/2010
Dosar nr. 23587/3/2008
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 iunie 2008 la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.V. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.
În motivarea acţiunii s-a arătat că din cuprinsul notei de constatare din 12 mai 2008 precum şi din înscrisurile ataşate, rezultă activitatea de colaborare cu securitatea a lui M.V.
Astfel, în 1974, acesta a fost recrutat de şeful biroului de contrainformaţii Turda unde îşi efectua stagiul militar, pentru „supravegherea informativă generală în cadrul companiei transmisiuni şi a furierilor din cadrul unităţii". A semnat olograf cu numele real „Angajamentul" din data de 18 aprilie 1974 în care este menţionat şi numele conspirativ de colaborator R.
Din „Nota de caracterizare" întocmită de ofiţerul recrutor la data de 5 iunie 1975 rezultă faptul că pârâtul în calitate de colaborator „a depus interes pentru munca informativă obţinând rezultate bune. Este cinstit şi corect. A păstrat regulile de conspirativitate ce i s-au recomandat.".
S-a mai arătat că, în anul 1976, pârâtul a fost reactivat în calitate de colaborator de I.J.S.M. pentru „supravegherea personalului tehnico - administrativ şi a elevilor de la Liceul din Baia Mare şi apoi pentru supravegherea personalului din Spitalul Judeţean Baia Mare".
În cea de-a doua perioadă de colaborare 1976 - 1989, în calitate de colaborator, cu numele conspirativ R. a furnizat următoarele informaţii referitoare la unele cadre didactice din cadrul Liceului din Baia Mare, la colegii de serviciu din cadrul spitalului Judeţean Baia Mare şi brancardieri.
S-a mai arătat că activitatea desfăşurată de colaboratorul R. între 1976-1989, prezentată anterior, este completată şi cu informaţii consemnate de lucrătorii securităţii, întregind aportul informativ adus, astfel cum acestea sunt detaliate în cererea de chemare în judecată.
A apreciat reclamantul C.N.S.A.S. că informaţiile furnizate organelor de securitate de pârâtul M.V., în calitate de colaborator al fostei securităţi, au vizat îngrădirea următoarelor drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul de a fi liber de imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa privată, art. 17 din Pactul Internaţional; dreptul la liberă circulaţie, art. 12 din Pactul Internaţional.
Reclamantul a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului M.V. de „colaborator al securităţii".
Pârâtul M.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâtul a arătat că este real că a existat o anumită activitate de colaborare a sa cu organele de securitate anterior anului 1989, dar că verificarea sa a fost iniţiată înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2008, fiind convocat prima dată pentru audieri la data de 28 noiembrie 2007. La această dată a susţinut faptul că recrutarea sa s-a făcut în condiţiile în care tatăl său M.A. fusese condamnat politic pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale", fiind deţinut în perioada 2 iulie 1949 - 22 iunie 1950.
Se arată că prin Hotărârea nr. 116 din 9 ianuarie 1991 a C.J.S. pentru aplicarea prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990 s-a stabilit că perioada detenţiei constituie vechime în muncă, cu drepturile aferente.
Pârâtul a menţionat că, atât anterior intrării în magistratură şi după aceea a fost preocupat în mod deosebit de apărarea drepturilor cetăţeneşti, făcând aplicarea jurisprudenţei C.E.D.O. cu 4 ani anterior intrării României în U.E.
Se arată că apare paradoxală chemarea sa în judecată de către Stat prin instituţia abilitată, C.N.S.A.S., atâta vreme cât acelaşi stat l-a determinat să-i accepte oferta prin atitudinea sa condamnabilă faţă de tatăl său, manifestată prin alte instituţii ale acelei perioade.
Consideră că situaţia este similară aceleia în care reclamantul îşi invocă propria culpă în relaţia sa cu pârâtul şi solicită condamnarea acestuia.
Se susţine că nu există vreun interes legitim al statului pentru a fi etichetat cu calitatea de colaborator al securităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 3492 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1290 din 25 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului M.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- pârâtul M.V. a fost recrutat de şeful biroului de contrainformaţii Turda unde îşi efectua stagiul militar, pentru „supravegherea informativă generală în cadrul companiei transmisiuni şi a furierilor din cadrul unităţii". A semnat olograf cu numele real „Angajamentul" din data de 18 aprilie 1974 în care este menţionat şi numele conspirativ de colaborator R.
- din „Nota de caracterizare" întocmită de ofiţerul recrutor la data de 5 iunie 1975 rezultă faptul că pârâtul în calitate de colaborator „a depus interes pentru munca informativă obţinând rezultate bune. Este cinstit şi corect. A păstrat regulile de conspirativitate ce i s-au recomandat.".
- în anul 1976, pârâtul a fost reactivat în calitate de colaborator de I.J.S.M. pentru „supravegherea personalului tehnico - administrativ şi a elevilor de la Liceul din Baia Mare şi apoi pentru supravegherea personalului din Spitalul Judeţean Baia Mare".
- în „Raportul cu propuneri de reactivare a numitului M.V. în calitate de colaborator" din 10 ianuarie 1976 se consemnează: „. a dat de înţeles că cunoaşte unele aspecte ce intră în competenţa organelor de securitate de când era în armată. Informaţiile sale s-au dovedit utile unităţii respective şi cu ocazia ultimei contactări acesta a acceptat să sprijine organele de securitate în continuare (.)".
În cea de-a doua perioadă de colaborare 1976 - 1989, pârâtul, în calitate de colaborator a furnizat informaţii referitoare la comentariile făcute de unele cadre didactice de la Liceul din Baia Mare, de genul „. acesta discută cu fiica sa în limba germană"; informaţii referitoare la colegii de serviciu din cadrul Spitalului Judeţean Baia Mare, informaţii referitoare la reacţia unei persoane care a manifestat îngrijorare cu privire la pericolul social crescut datorită „recentului decret privind amnistierea unor categorii de infractori."
Materialul probator a constat şi din informaţiile consemnate
şi de lucrătorii securităţii pentru perioada desfăşurată de colaboratorul R., între 1976 - 1989, iar aceste informaţii priveau atitudinea unor suspecţi din rândul cadrelor didactice, diferite comentarii politice în internatul de elevi, precum şi în alte locuri, numeroase informaţii (de ordinul zecilor) care s-au dovedit utile pentru urmărirea şi clarificarea situaţiei unor persoane care se aflau în obiectivul securităţii.
Pentru toate aceste informaţii, ofiţerul de securitate a consemnat în numeroase rânduri despre pârât că în raporturile cu organul de securitate a dovedit corectitudine, sinceritate şi obiectivitate, a depus interes în sarcinile primite, a dovedit seriozitate şi ataşament, nu a deconspirat problemele de interes, bucurându-se de încrederea celor din jurul său.
În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului formulate în întâmpinare, instanţa de fond a reţinut că acestea nu pot răsturna materialul probator administrat de către reclamantul C.N.S.A.S.
Chiar dacă pârâtul relatează amănunte din viaţa personală precizând că s-a aflat în imposibilitate de a refuza colaborarea datorită condamnării politice a tatălui său, din notele informative prezentate mai sus nu rezultă că pârâtul ar fi avut o atitudine pasivă, că cineva i-ar fi impus să furnizeze informaţii.
A considerat prima instanţă că activitatea desfăşurată de către pârât după 1990 şi respectiv după intrarea în magistratură nu poate avea relevanţă în ceea ce priveşte analizarea perioadei desfăşurate de acesta, în calitate de colaborator al securităţii, precum şi a naturii informaţiilor furnizate.
A concluzionat prima instanţă în sensul că, din conţinutul înscrisurilor analizate reiese că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei securităţii.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul M.V., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs recurentul-pârât aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate.
Chiar dacă nu a contestat activitatea desfăşurată în perioada menţionată în documentele depuse de reclamant, urmare a angajamentului de colaborare cu securitatea, instanţa de fond nu a ţinut seama de lipsa vinovăţiei sale, ca o condiţie a răspunderii juridice, în raport de faptul că tatăl său a fost condamnat politic în perioada 1949 – 1950.
În opinia recurentului-pârât prima instanţă nu a avut în vedere apărările sale formulate prin întâmpinare.
Se susţine şi faptul că nu a fost analizată oportunitatea luării măsurii faţă de persoana sa în raport cu art. 53 din Constituţia României care vizează restrângerea unor drepturi sau libertăţi numai dacă aceasta se impune, în anumite condiţii expres menţionate de legea fundamentală. Restrângerea dreptului său la propria imagine, prin admiterea acţiunii de faţă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţia României şi art. 8 din C.E.D.O., neexistând o proporţie între ingerinţă şi scopul legitim urmărit de stat, astfel cum aceasta transpare şi din jurisprudenţa C.E.D.O.
De asemenea, recurentul – pârât susţine caracterul neconstituţional al normelor OUG nr. 24/2008 cât şi neconcordanţa acestora cu prevederile C.E.D.O.
Se menţionează că probele pe care şi-a întemeiat soluţia prima instanţă nu au fost interpretate imparţial.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată din atitudinea procesuală a recurentului-pârât inclusiv în cererea de recurs, acesta nu a negat activitatea desfăşurată în baza angajamentului semnat la 18 aprilie 1974, în perioada ce rezultă din documentaţia depusă de reclamant astfel cum aceasta a fost descrisă în cererea de chemare în judecată. Circumstanţele menţionate în sensul că tatăl său a fost condamnat politic în perioada 1949-1950 nu prezintă relevanţă în cauză în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a deoarece recurentul – pârât nu s-a aflat în situaţia prevăzută de prevederile legale menţionate, nefurnizând informaţii „în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată".
Oportunitatea măsurii constând în stabilirea calităţii de colaborator al securităţii cât şi interesul în constatarea acestei calităţi sunt apreciate în raport de dispoziţiile OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, avându-se în vedere şi scopul acestui act normativ de a permite accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, astfel că nu pot fi reţinute susţinerile recurentului-pârât cu referire la aceste aspecte.
Critica referitoare la afectarea adusă dreptului la propria imagine în raport de caracterul neconstituţional al actului normativ menţionat şi al neconcordanţei acestuia cu prevederile C.E.D.O. nu poate fi prioritară aplicării prevederilor OUG nr. 24/2008, cu atât mai mult cu cât nu s-a invocat sau declarat neconstituţionalitatea acesteia.
În altă ordine, instanţa de recurs reţine că nu a fost contestată de către recurentul-pârât veridicitatea probelor prezentate de C.N.S.A.S. În acest context este nefondată susţinerea potrivit căreia instanţa a făcut o interpretare imparţială a acestora.
Având în vedere toate considerentele menţionate anterior, se apreciază că sentinţa recurată este legală şi temeinică, fiind corect interpretate şi aplicate dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din OUG nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi constatată calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului M.V., astfel că nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi respins recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V., împotriva sentinţei civile nr. 1290 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 3541/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1394/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
