ICCJ. Decizia nr. 3450/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3450/2010
Dosar nr. 4231/2/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.C. a chemat în judecată Arhivele Naţionale ale României şi pe D.D. personal, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea Dispoziţiei Directorului General al Arhivelor Naţionale ale României nr. 308 din 17 iunie 2008 şi a Raportului nr. 541 din 13 iunie 2008 al Comisiei de disciplină a funcţionarilor publici din Arhivele Naţionale, reintegrarea sa în funcţia publică de şef serviciu Arhive Contemporane, plata de către Arhivele Naţionale a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la reintegrarea în funcţia deţinută, să se constate nelegalitatea constituirii Comisiei de disciplină a funcţionarilor publici din Arhivele Naţionale, să se constate că D.D. nu ocupă legal funcţia de director general al Arhivelor Naţionale, fiind personal contractual şi nu funcţionar public şi să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 100.000 lei daune moralei cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 12 iulie 2007 la conducerea Arhivelor Naţionale ale României a fost numit pe o perioadă de un an D.D. în baza unui contract, fără a deţine calitatea de funcţionar public de conducere conform Legii nr. 188/1999, calitate pe care nu o deţine nici azi.
A mai arătat că, în depozitele serviciului a cărui şef este din 1996, se află arhiva fostului CC al PCR şi CC al UTC şi că pârâtul D.D. a manifestat un interes deosebit pentru aceste documente, astfel că în scopul înlăturării reclamantei din funcţie a dispus efectuarea unui control tematic la Serviciul Arhive Contemporane, control care avea ca obiectiv „oportunitatea rămânerii în funcţia de şef serviciu" a reclamantei.
La patru luni de la primul control pârâtul D.D. a dispus un nou control cu aceleaşi obiective, dar intitulat „Control de fond" şi a numit-o în funcţia de director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale pe P.A., care nu era funcţionat public în cadrul acestei direcţii, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 188/1999.
Reclamanta a mai arătat că postul de director al Direcţiei Arhivelor Istorice Centrale era vacant, că la concursul organizat pentru ocuparea acestuia s-a înscris atât ea cât şi P.A., însă, pentru a i se îngrădi accesul la funcţia de director pârâtul D.D. a dat Dispoziţia privind destituirea reclamantei din funcţia publică, la data de 17 iunie 2008, în aceeaşi zi fiindu-i adus la cunoştinţă de Comisia Disciplinară Raportul nr. 541 din 13 iunie 2008.
Reclamanta a susţinut că Dispoziţia nr. 308 din 17 iunie 2008 şi Raportul nr. 541 din 13 iunie 2009 sunt nelegale şi le-a contestat în instanţa de contencios administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3593 din 29 octombrie 2009 a admis în parte acţiunea reclamantei M.C. dispunând anularea Dispoziţiei Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. 308 din 17 iunie 2008 şi Raportul Comisiei de Disciplină a Funcţionarilor Publici din cadrul arhivelor Naţionale nr. 541 din 13 iunie 2008.
Totodată, a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior şi a obligat pârâta Arhivele Naţionale la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data destituirii din funcţie şi până la reîncadrare efectivă.
De asemenea a obligat pârâţii în solidar, la plata sumei de 6000 RON reprezentând daune morale, a respins acţiunea reclamantei cu privire la celelalte capete de cerere şi cu privire la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut următoarele:
1) Cu privire la pretinsa neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor – abatere prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată, Curtea de apel reţine că nu a existat o neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu şi nici vinovăţia reclamantei în săvârşirea faptelor reţinute ca fiind abateri disciplinare, astfel că, în lipsa acestor elemente esenţiale de răspunderi disciplinare, sancţiunea aplicată este nelegală;
2) Cu privire la pretinsa abatere disciplinară reprezentată de refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu, [art. 77 alin. (1) lit. i)] din Legea nr. 188/1999 republicată, respectiv refuzul reclamantei de a pune în aplicare Dispoziţia conducerii privind predarea-primirea fondurilor şi colecţiilor din depozitele aflate în administrarea Serviciului Arhive Contemporane instanţa de fond a constatat că această abatere disciplinară nu există, întrucât din nici una din probele administrate nu s-a făcut dovada unor atitudini ireverenţioase a reclamantei în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, a unei lipse de respect, bună credinţă şi amabilitate în relaţiile cu personalul Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice;
3) Referitor la abaterea disciplinară constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici [art. 77 alin. (1) lit. j)] din Legea nr. 188/1999, instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că această abatere a fost reţinută nelegal în sarcina reclamantei, criticile de nelegalitate invocate de aceasta fiind întemeiate şi în această privinţă.
În privinţa cererii reclamantei de obligare în solidar a pârâţilor la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, instanţa de fond a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care justifică admisibilitatea cererii, întrucât reclamanta a suferit un prejudiciu moral care nu poate fi remediat prin simpla constatare a nelegalităţii actelor administrative contestate.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs pârâta Arhivele Naţionale ale României , şi pârâtul D.D. pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 3041 C. proc. civ., motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se de recurenţi greşita aplicare a legii.
Se arată în motivele de recurs că instanţa de fond a constatat într-o manieră arbitrară, incorectă, superficială şi confuză nelegalitatea şi netemeinicia actelor contestate de reclamanta-intimată dispoziţia de sancţionare nr. 308/2008 şi Raportul Comisiei de Disciplină nr. 5417 din 13 iunie 2008 fără a fi justificată această soluţie de situaţia de fapt şi de probele administrate şi de a fi întemeiată pe dispoziţii legale aplicabile.
Se arată în motivele de recurs că instanţa de fond a refuzat administrarea probei cu înscrisuri clasificate ca secret de serviciu.
În motivele de recurs se invocă următoarele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie:
Primul aspect priveşte faptul că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond încălcarea de către recurenta Arhivele Naţionale ale României a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 188/1999 republicată privind comunicarea dispoziţiilor contestate.
Dispoziţia Directorului general nr. 308 din 17 iunie 2008 şi Raportul Comisiei de disciplină prin care s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei-intimate cu destituirea din funcţia publică au fost comunicate acesteia la data de 18 iunie 2008, recurenta nesuferind o vătămare în sensul dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Iar actul de sancţionare a fost emis în considerarea abaterilor grave constatate în sarcina cesteia şi nu pentru a o împiedica să participe la concurs.
Al doilea aspect priveşte constituirea Comisiei de disciplină în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 13 alin. (5) din HG nr. 1344/2007.
Al treilea aspect de nelegalitate şi netemeinicie priveşte soluţia pe fond recurată în ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond în sensul că abaterile disciplinare pentru care reclamanta-intimată a fost sancţionată cu destituirea din funcţia publică nu există în realitate .
Se arată că nu pot fi reţinute concluziile instanţei de fond privind lipsa de vinovăţie a reclamantei-intimate.
Aceasta deoarece înregistrarea fondurilor în Registrul General de Arhivă nu constituie o activitate care să fie trecută în planurile de activitate, ea fiind o atribuţie prevăzută în fişa postului.
În fişa postului reclamantei la lit. D) se prevede la pct. III „elaborarea şi perfecţionarea instrumentelor de evidenţă la fondurile şi colecţiile arhivistice din depozitele proprii.
Se arată că s-a constatat cu ocazia controlului de fond din ianuarie 2008 că reclamanta nu şi-a îndeplinit în mod repetat obligaţia luării în evidenţă a tuturor fondurilor şi colecţiilor deţinute în depozitele Serviciului Arhive Contemporane şi nu şi-a îndeplinit cu profesionalism sarcinile de serviciu, neglijenţa având caracter continuu în condiţiile în care în urma controlului tematic din anul 2007 s-a dispus luarea în evidenţă a tuturor fondurilor. Reclamanta a dat dovadă de neglijenţă repetată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu obligaţii prevăzute în art. 76 din Normele Tehnice în sensul obligaţiei de serviciu de a înregistra toate fondurile şi colecţiile pe care le deţin la data întocmirii şi în ordinea intrării lor.
Iar reclamanta nu şi-a îndeplinit, în calitate de funcţionar public de conducere al Serviciului Arhive Contemporane această obligaţie reglementată de acte normative de nivel superior şi de actele interne cu caracter normativ prin care sunt prevăzute şi sancţionate ca atare abaterile disciplinare săvârşite de reclamantă.
În ceea ce priveşte sesizarea Comisiei de Disciplină se arată că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1344/2007 sesizarea acesteia fiind făcută legal în urma realizării controlului de fond.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit s-a reţinut lipsa de vinovăţie a reclamantei în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, fără a se ţine cont de Dispoziţia Zilnică nr. S/4 din 8 ianuarie 2008 – act clasificat ca secret de serviciu şi depus legal la dosar şi fără a se ţine cont că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia predării şi păstrării documentelor nici până la efectuarea controlului de fond din anul 2008 şi nici ulterior acestui control.
Se arată că reclamanta a săvârşit abaterile disciplinare cu vinovăţie şi în mod repetat atât pe aspectul transmiterii documentelor în afara instituţiei cât şi în ceea ce priveşte folosirea, inventarierea şi transmiterea documentelor aflate în cadrul Serviciului Arhive Contemporane.
Se arată că raţionamentul primei instanţe este contrazis de următoarele aspecte:
- Obiectivele controlului tematic efectuat în anul 2007 şi obiectivele controlului de fond efectuat în anul 2008 nu sunt identice;
- Raportul încheiat cu ocazia controlului tematic nu a stabilit nici o sancţiune, având în vedere dispoziţiile legale incidente.
- Raportul S/576 din 18 februarie 2008 (filele 870 -894 vol.3 dosar) a stabilit că măsură administrativă, sesizarea comisiei de disciplină cu privire la faptele reţinute în sarcina reclamantei;
- înştiinţarea reclamantei - că a fost exclusă din grupul de lectori începând cu anul 2008, iar cum în mod eronat a reţinut prima instanţă „începând cu anul 2007" - s-a realizat la data de 30 ianuarie 2008, cu adresa nr. 176065 (fila 629 vol.2 dosar);
- înştiinţarea reclamantei că i s-a retras salariul de merit s-a realizat la data de 17 septembrie 2007, cu adresa nr. 20023 (fila 578 vol. 2 dosar);
- Adresa nr. 618, prin care i s-a adus la cunoştinţă măsura anulării premiului anual, a fost emisă la data de 11 ianuarie 2008 (fila 628 vol. 2 dosar);
- Prin Raportul de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 reclamantei i s-a acordat calificativul satisfăcător, iar nu, cum greşit,a reţinut prima instanţă de judecată, calificativul „Nesatisfăcător" (filele - 658-661 vol. 2 dosar);
Prin Dispoziţia Directorului General nr. 468 din 13 septembrie 2007 s-a dispus retragerea salariului de merit (fila 726 vol.3 dosar).
Faţă de cele prezentate mai sus, reţinerea primei instanţe că aceste măsuri s-ar fi dispus „Corelativ cu acordarea calificativului Nesatisfăcător", respectiv destituirea din funcţia publică „asociată" cu retragerea salariului de merit, anularea premiului anual şi excluderea din lista lectorilor este total eronată, rezultat al analizării superficiale a înscrisurilor existente la dosar.
Un alt aspect de nelegalitate constă în faptul că nu s-a ţinut cont de starea de incompatibilitate, constatată în urma controlului tematic din 13 august 2007 în care s-a aflat reclamanta în raport de soţul său M.C., care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Se5rviciului Arhive Contemporane până în anul 2007, iar în raport de faptele constatate s-a formulat plângerea penală pentru faptele grave constatate.
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale se arată de recurenţi că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi constatat existenţa unui prejudiciu moral, în primul rând deoarece contestaţia reclamantei este neîntemeiată în ceea ce priveşte aspectele principale contestate, iar în al doilea rând recurentul D.D. a semnat dispoziţia de sancţionare în baza atribuţiilor de serviciu.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a depus acte în susţinerea întâmpinării - filele 49 -157 dosar recurs.
Acte, în baza art. 305 C. proc. civ., au depus şi recurenţii în susţinerea motivelor de recurs respectiv actele în formă declasificate filele 168 – 188 dosar recurs.
La dosar, prin registratură s-a depus de recurenţi la data de 25 iunie 2010 un motiv suplimentar de recurs împotriva sentinţei recurată invocându-se inadmisibilitatea cererii introductive şi nulitatea sentinţei.
Acest motiv de recurs invocat suplimentar se arată că se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., apreciindu-se ca motiv de casare de ordine publică.
Se arată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., acţiunea reclamantei a fost apreciată ca admisibilă deşi aceasta nu a probat îndeplinirea procedurii prealabile administrative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 condiţie de admisibilitate a acţiunii în raport de obiect – contestare act de eliberare din funcţia publică deţinută în raport de dispoziţiile art. 89 alin, (1) din Legea nr. 188/1999 republicată.
Se arată că deşi nu a fost invocată cu ocazia primei judecăţi, fiind excepţie de ordine publică poate fi invocată direct în recurs ţinând cont şi de practica instanţei supreme.
Curtea în şedinţa publică din 29 iunie 2010 a pus în discuţia părţilor acest motiv de recurs suplimentar urmând a se pronunţa pe recursurile declarate atât pe motivele invocate iniţial cât şi pe recursul pe motivul suplimentar de recurs invocat la data de 25 iunie 2010 şi pus în discuţia părţilor în şedinţa publică din 29 iunie 2010.
La dosar recurenta Arhivele Naţionale ale României a depus concluzii scrise şi acte pe recursul declarat în ceea ce priveşte motivele principale de recurs depuse la dosar la data de 21 decembrie 2009.
Curtea pe recursurile declarate în cauză, principal şi suplimentar le va aprecia ca nefondate pentru următoarele considerente:
Recursul privind motivul suplimentar de recurs invocat în scris la data de 25 iunie 2010 şi pus în discuţie în şedinţa publică din 29 iunie 2010, este nefondat în cauză în raport de obiectul cauzei, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca normă generală ci dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 188/1999 republicată, coroborate cu dispoziţiile Codului muncii în măsura în care nu contravin dispoziţiilor normei speciale respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
Obiectul acţiunii îl formează anularea Dispoziţiei nr. 308 din 17 iunie 2008 emisă de recurenţi prin care intimata a fost sancţionară disciplinar cu destituirea din funcţia publică deţinută, sancţiunea prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999.
În cuprinsul dispoziţiei contestat – filele 13 -16 vol. I dosar fond s-a menţionat corect calea de atac, termenul şi instanţa competentă respectiv termenul de contestare de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Aceste sancţiuni corespund dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 normă specială aplicabilă cu prioritate.
În baza art. 80 din Legea nr. 188/1999, „Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea după caz a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare". Din această normă rezultă că funcţionarul public reclamanta în prezenta cauză poate contestat direct la instanţa de contencios administrativ ca instanţă competentă material în raport de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 ordinul sau dispoziţia de sancţionare a cărei legalitate urmează să fie verificată de instanţa de contencios administrativ în raport de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 ca lege specială în cauză nefiind obligatorie procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca normă generală ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii. Această procedură nu este aplicabilă în cazul contestării actelor administrative de sancţionare disciplinară, autoritatea administrativă emitentă a ordinului neavând posibilitatea legală a revocării unei măsuri de sancţionare, acesta fiind scopul procedurii prealabile reglementată prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de aceste motive, Curtea va aprecia ca nefondat recursul pe acest motiv de recurs suplimentar invocat de recurenţi şi pus în discuţia părţilor în şedinţa publică din 29 iunie 2010, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de recurenţi pe motivele principale de recurs, care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în raport de situaţia de fapt rezultată din probele administrate şi soluţia corectă care a fost dispusă. Nu poate fi reţinută aprecierea din recurs privind neaplicarea legii materiale şi aprecierea greşită a probelor administrate. Instanţa de fond a motivat pe larg, corect şi clar soluţia dispusă şi motivele pentru care a apreciat ca nelegală sancţiunea disciplinară aplicată intimatei deoarece nu erau îndeplinite condiţiile esenţiale ale existenţei răspunderii disciplinare, existenţa săvârşirii unor abateri disciplinare repetate şi grave de natură a determina destituirea din funcţia publică deţinută şi vinovăţia reclamantei în comiterea acestor fapte.
În parte, aspectele de nelegalitate nu au legătură directă cu soluţia recurată fiind critici privind considerentele instanţei de fond.
Astfel, aspectele de nelegalitate invocate privind comunicarea dispoziţiei de sancţionare al reclamantei din 18 iunie 2009 şi modul de constituire al comisiei de disciplină nu infirmă legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate. Dispoziţia de sancţionare şi raportul Comisiei de disciplină au fost comunicate reclamantei la data de 18 iunie 2008, fiind contestate în termen de aceasta. Referirea instanţei de fond privind comunicarea actelor contestat a fost o circumstanţiere a condiţiilor de acordare a daunelor morale, neexistând motive de nelegalitate şi netemeinicie privind constituirea comisiei de disciplină.
Aspectul trei de nelegalitate astfel cum a fost reţinut în motivele de recurs nu este fondat. Nu pot fi reţinute aprecierile recurenţilor privind lipsa de fundament juridic sau contradictorialitatea argumentelor primei instanţe. Actele noi, administrate în recurs conform art. 305 C. proc. civ. prin declasificare de către recurenţi nu infirmă legalitatea sentinţei atacate deoarece nu schimbă situaţia de fapt rezultată din probele administrate.
Instanţa de fond a analizat în mod detaliat cele trei pretinse abateri disciplinare reţinute în dispoziţia de sancţionare şi menţionate în raportul Comisiei de Disciplină care a stat la baza emiterii dispoziţiei, aspectele invocate nefiind de natură a proba pretinsa gravă neglijenţă în rezolvarea lucrărilor, refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu sau existenţa unor incompatibilităţi, conflicte de interese sau interdicţii – art. 77 alin. (2) lit. b) şi alin. (2) lit. i) şi j) din Legea nr. 188/1999.
Nu poate fi primită susţinerea din recurs neîndeplinirea unei atribuţii menţionate în fişa postului de către reclamantă, constând în înregistrarea fondurilor şi a faptului că reclamanta nu a înregistrat sau a înregistrat cu întârziere fonduri şi colecţii pe care le avea în păstrare/administrare Serviciul Arhive Contemporane.
În mod corect, instanţa de fond a înlăturat aceste susţineri, reiterate pe larg şi în motivele de recurs prin raportare la atribuţiile de serviciu din fişa postului şi la rezultatele validării activităţii profesionale ale acestuia. În condiţiile în care reclamanta-intimată a obţinut calificative de evaluare profesională pentru perioada 2005 – 2007 numai de „Foarte bune", iar circumstanţele în care s-a realizat operaţiunea de înregistrare a fondurilor şi colecţiilor existente în depozitele Serviciile Arhive Contemporane au infirmat existenţa vinovăţiei reclamantei şi a abaterii pretinse şi anume neglijenţă în efectuarea lucrărilor.
Intimata şi-a desfăşurat activitatea conform atribuţiilor din fişa postului, conform planurilor de activitate aprobate de conducerea Arhivei Naţionale, a respectat dispoziţiile controlului tematic din 2007 privind înregistrarea fondurilor existente în măsura în care controlul tematic şi de fond vizau în principal actul managerial exercitat de reclamantă în calitate de Şef Serviciu Arhive Contemporane.
În cauză, Curtea nu va reţine susţinerea din recurs privind lipsa de profesionalism, de necunoaştere şi de nerespectare a legislaţiei şi a normativelor de lucru în vigoare de către intimată.
În mod corect instanţa de fond a stabilit că, în raport de circumstanţele specifice dificile în care îşi desfăşoară activitatea personalul din cadrul Serviciului Arhive Contemporane, situaţie cunoscută de conducerea instituţiei, corelativ cu absenţa oricăror măsuri de remediere a situaţiei, nu se poate susţine vinovăţia şi respectiv caracterul ilicit al conduitei reclamantei pentru nerespectarea termenului de aducere la îndeplinire a măsurii de predare-primire a depozitelor Serviciului Arhive Contemporane, în condiţiile în care sarcinile stabilite în sarcina reclamantei erau obiectiv imposibil de executat, în condiţiile concrete, improprii din cadrul Serviciului Arhive Contemporane.
În ceea ce priveşte fapta constând în selectarea arbitrară a informaţiilor ce se pun la dispoziţia cercetătorilor, aceasta nu poate fi reţinută în condiţiile în care pentru studierea fondurilor inventariate există aprobare scrisă a directorului general, iar pentru cele neinventariate nu există norme clare care să prevadă în sarcina reclamantei anumite obligaţii care nu au fost respectate pentru a putea fi antrenată o răspundere de natură disciplinară.
În ceea ce priveşte aspectul din motivele de recurs privind pretinsa abatere disciplinară reprezentată de refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu, acesta nu este confirmat de actele noi depuse în recurs şi nu modifică concluzia instanţei de fond în sensul că această abatere nu există.
Dispoziţia zilnică nr. S/4 din 8 ianuarie 2008 depusă în recurs filele 170-171 dosar nu a fost comunicată intimatei, iar în concret prin această dispoziţie nu i s-au impus reclamantei sarcini şi obiective concrete în ceea ce priveşte obligaţia generală de predare-primire a fondurilor şi colecţiilor din depozitele aflate în administrarea Serviciului Arhive Contemporane. Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că simpla existenţă a dispoziţiei, depusă la dosar prin declasificare, în recurs nu probează existenţa faptei ilicite, ca element al răspunderii disciplinare.
Aspectul de nelegalitate invocat constând în încălcarea de către reclamantă a prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi existenţa unui pretins conflict de interese cu soţul său nu poare fi reţinut.
Perioada 2003 – 2006 nu a făcut obiectul controlului de fond, care a stat la baza propunerii de sancţionare a reclamantei, iar faptul că la un moment dat soţul reclamantei şi a desfăşurat activitatea în cadrul Serviciului Arhive Contemporane nu este vina reclamantei. Activitatea temporară s-a realizat în baza şi cu acordul conducerii autorităţii pârâte nefiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 95 din Legea nr. 161/2003.
În ceea ce priveşte plângerea penală formulată împotriva reclamantei de către recurenţi, în recurs a fost depusă Rezoluţia din 15 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de reclamanta-intimată - filele 66-68 dosar recurs.
Ultimul aspect de nelegalitate invocat privind repararea prejudiciului prin acordarea despăgubirilor materiale şi morale nu este întemeiat. În mod legal instanţa de fond a admis acest capăt subsidiar al cererii conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care s-au constatat a fi îndeplinite condiţiile generale prevăzute de art. 998-999 C. civ. În cazul constatării nelegalităţii dispoziţiei de sancţionare disciplinară s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului emis nelegal, repunere care implică şi repararea de către recurenţi a prejudiciului material şi moral solicitat de reclamantă. În ceea ce priveşte prejudiciul moral solicitat acesta a fost în mod corect individualizat şi justificat în raport de situaţia de fapt în care s-a aflat reclamanta pe tot parcursul anului 2008. I s-a aplicat în mod nelegal sancţiunea disciplinară cea mai gravă – destituirea din funcţia publică cu consecinţa interdicţiei de a mai ocupa o funcţie publică pe o durată de 7 ani, iar în raport de data emiterii reclamanta, în mod obiectiv, a fost împiedicată să-şi depună dosarul de înscriere pentru un concurs de promovare pentru ocuparea funcţiei publice de director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale.
Obligarea în solidar a recurenţilor la plata daunelor este o solidaritate legală izvorâtă din dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care se aplică cu prioritate în lipsa unei dispoziţii exprese în Legea nr. 188/1999.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1)şi (2) C. proc. civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Arhivele Naţionale ale României şi de D.D. împotriva sentinţei civile nr. 3593 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3444/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3532/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
