ICCJ. Decizia nr. 141/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 141/2010
Dosar nr. 1042/36/200.
Şedinţa de la 15 ianuarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea reclamanta C.N.T.E.E.E.T. SA, cu sediul în Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Isaccea şi Primarul Oraşului Isaccea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea titlurilor executorii nr. 15, 16, 17 şi 18 din 18 noiembrie2008 şi somaţiile nr. 10272, 10274, 10276 şi 10278 din 18 noiembrie 2008 emise de Consiliul Local Isaccea, ca fiind netemeinice şi nelegale şi pe cale de consecinţă să fie exonerată reclamanta de la plata sumelor prevăzute în titlurile executorii şi în somaţiile de plată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republic, C.N.T.E.E.E.T. SA a înaintat spre soluţionare către Consiliul Local Isaccea şi Primarul Oraşului Isaccea contestaţia nr. 25307 din 15 decembrie 2008, formulată împotriva titlurilor executorii 15, 16, 17 şi 18 din 18 noiembrie 2008 şi a somaţiilor nr. 10272, 10274, 10276 şi 10278 din 18 noiembrie 2008 emise de Consiliul Local Isaccea şi prin care solicită anularea titlurilor executorii 15, 16, 17 şi 18 din 18 noiembrie 2008 şi a somaţiilor nr. 10272, 10274, 10276 şi 10278 din 18 noiembrie 2008 emise de Consiliul Local Isaccea.
Contestaţia a fost înregistrată la Consiliul Local Isaccea şi Primarul Oraşului Isaccea la data de 17 decembrie 2008.
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 5 54/2004 cu modificările şi completările ulterioare, pârâţii aveau obligaţia de a soluţiona plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii.
Deoarece reclamanta nu a primit un răspuns din partea Consiliului Loca Isaccea şi a Primarului Oraşului Isaccea, aceasta se consideră vătămată îi drepturile şi interesele sale legitime a curmare a nesoluţionării contestaţiei.
A mai arătat reclamanta că la data de 16 mai 2007 s-a încheiat între părţi Convenţia de eşalonare a plăţilor nr. C. 107 din 16 mai 2007, prin care au fost eşalonate obligaţiile de plată ale „T.E." SA din următoarele titluri executorii: nr. 6/2005, 7/2005, 8/2005, nr. 9/2005, nr. 11/2005, nr. 12/200: 13/2005 şi 14/2005.
Toate sumele prevăzute în aceste titluri executorii au fost achitate la termenele convenite în Convenţia de eşalonare a plăţilor nr. C.107 din 16 mai 2007.
încălcând dispoziţiile convenţiei menţionate, la data de 18 noiembrie 2008, Consiliul Local Isaccea şi Primarul Oraşului Isaccea au emis titlurile executorii nr. 15, 16, 17 şi 18.
A considerat reclamanta că titlurile executoriii şi somaţiile plată emise în baza acestora, sunt nelegale deoarece au fost emise în lipsa unui titlu de creanţă.
Prin sentinţa nr. 1382 din 13 iulie 2009, Tribunalul Tulcea a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Tulcea a reţinut că reclamanta, prin cererea cu care a investit instanţa cât şi prin susţinerile reprezentatului acesteia la termenul din 08 iulie 2009 a precizat că înţelege să îşi întemeieze cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, apreciind că titlurile executorii şi somaţiile atacate sunt acte administrative şi privesc taxe şi impozite, astfel că în raport de valoarea obligaţiilor de plată stabilită prin aceasta şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa nr. 456/CA din 19 octombrie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa; a disjuns cererea având ca obiect anularea somaţiilor de plată nr. 10272, 10274, 10276 şi 10278 din 18 noiembrie 2008 de cererea având ca obiect anularea titlurilor executorii nr. 15, 16, 17, 18/2008 - pe care a păstrat-o pentru soluţionare; a fixat termen la 9 noiembrie 2009, cu citarea părţilor; a declinat cauza spre competenţă soluţionare Judecătoriei Tulcea sub aspectul cererii privind anularea somaţiilor de plată; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă în legătură cu această cerere; a înaintat dosarul pentru realizarea regulatorului de competenţă I.C.C.J., secţia de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de apel a reţinut că în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea somaţiilor emise de pârâtul Consiliul Local Isaccea, nu este competentă material să soluţioneze această cerere.
Somaţia de plată reprezintă actul prin care se dispune începerea executării silite potrivit art. 145 alin. (1) C. proCod Fiscal şi acesta poate fi contestat pe calea contestaţiei la executare conform art. 172 alin. (3) C. proCod Fiscal
Faţă de natura somaţiilor de plată, respectiv aceea de acte de executare silită, şi de împrejurarea că soluţionarea acestei cereri cade în competenţa judecătoriei ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materie de executare, a declinat soluţionarea cererii către această instanţă.
Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare a fost învestită de Curtea de Apel Constanţa, constată că în cauză nu există conflict negativ de competenţă.
Reglementarea legală: Cod procedură civilă, art. 20 alin. (2): când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
Aşadar, pentru a exista conflict negativ de competenţă este necesar să existe cel puţin două hotărâri irevocabile pronunţate de instanţe de grade diferite, care s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină, iar declinarea de competenţă trebuie să fie reciprocă.
Situaţia de fapt
Aşa cum s-a enunţat mai sus, în cauza prezentă, Tribunalul Tulcea a declinat competenţa de soluţionare la Curtea de Apel Constanţa, iar Curtea de Apel Constanţa la Judecătoria Tulcea.
În speţă nu este întrunită cerinţa legală enunţată, întrucât cele două instanţe nu şi-au declinat reciproc competenţa una în favoarea celeilalte, astfel încât nu există conflict negativ de competenţă, existând declinări succesive, dar la alte instanţe.
Conflictul negativ ar fi existat când cele 2 instanţe, respectiv Tribunalul şi Curtea de apel şi-ar fi declinat competenţa unul în favoarea celeilalte, şi astfel nici una nu se consideră competentă să judece.
Ori, în speţă, Tribunalul a declinatla Curtea de Apel, iar Curtea de Apel a declinat la Judecătorie, astfel încât instanţele nu se află în conflict negativ context în care nu sunt îndeplinite cerinţele art. 20 alin. (2) C. proc. civ.
În sensul explicat în precedent este şi jurisprudenţa constantă a jurisdicţiei supreme (Decizia nr. 2755/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că nu există conflict negativ de competenţă.
Trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Judecătoria Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1296/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1420/2010. Contencios → |
|---|
