ICCJ. Decizia nr. 802/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.802/2010
Dosar nr. 1071/2/2009
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin cererea formulată în contencios administrativ, reclamantul C.Şt. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.C.U.N.P.I.R., anularea actelor emise de această autoritate şi obligarea la modificarea situaţiei, respectiv a înregistrării sale în Tabloul membrilor compatibili.
Reclamantul a mai arătat că, la data de 12 septembrie 2008, în calitate de practician în insolvenţă, definitiv, înscris în Tabloul membrilor U.N.P.I. a decis înfiinţarea unui cabinet individual de practician în insolvenţă, urmând să desfăşoare concomitent această activitate cu cea de notar public, cererea sa înregistrată fiind însoţită şi de solicitarea de trecere din Secţiunea Persoanelor Incompatibile (Secţiunea a V-a) în cea a practicienilor definitivi organizaţi în cabinete (Secţiunea B). Prin Decizia nr. 9/2008, menţinută prin Decizia nr. 12/2008, i s-a respins atât cererea de înfiinţare a unui cabinet individual de insolvenţă cât şi trecerea sa din secţiunea „persoane incompatibile" în secţiunea „practicieni definitivi organizaţi pe cabinete". Reclamantul a susţinut că profesia de notar este compatibilă cu cea de practician de insolvenţă, nefiind vorba de o activitate salarizată în înţelesul OUG nr. 86/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 2351 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 28 din OUG nr. 86/2006, profesia de practician în insolvenţă este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii, cu excepţia a celor prevăzute în legea menţionată. Având în vedere că profesia de notar public nu este menţionată în mod expres printre profesiile compatibile cu aceea de practician de insolvenţă, instanţa fondului a apreciat că desfăşurarea activităţii de practician de insolvenţă de către un notar public constituie o incompatibilitate reglementată de lege.
Totodată, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor ordonanţei menţionate, nu se face distincţie între activităţile pentru care se primeşte salariu în accepţiunea Codului muncii şi activităţile liberale pentru care se primeşte onorariu.
Instanţa fondului a concluzionat că actele atacate sunt legale, nemaifiind necesar să se analizeze celelalte susţineri ale reclamantului.
2. Recursul declarat de recurentul-reclaman.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în termen legal a declarat recurs reclamantul C.Şt.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate au fost susţinute următoarele critici împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă:
- reclamantul, în calitatea sa de notar public, ca profesiune liberală nu se află în starea de incompatibilitate sugerată de pârâtă şi acceptată de instanţă, nefiind întrunite cerinţele art. 28 din OUG nr. 86/2006, aşa cum a fost modificată de Legea nr. 254/2007.
- întrucât în capitolul incompatibilităţilor nu este prevăzută activitatea notarială, conform principiului că „ceea ce nu este interzis de lege este permis", activitatea notarială este compatibilă cu cea de practician în insolvenţă;
- profesia de mediator, potrivit legii de organizare a acestei profesii este compatibilă cu cea de practician în insolvenţă, după cum este compatibilă şi cu cea de notar public astfel că atât timp cât notarul public poate exercita concomitent profesia de mediator iar practicianul în insolvenţă poate fi şi mediator, potrivit unui silogism juridic rezultă că reclamantul poate exercita concomitent toate cele 3 profesii care nu se exclud reciproc;
- potrivit art. 35 din Legea nr. 36/1995 profesia de notar public nu este incompatibilă cu cea de practician în insolvenţă, această din urmă activitate nefiind comercială, cum greşit susţine pârâta, ci o activitate liberală ca şi cea notarială.
3. Considerentele şi situaţia instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greşita aplicare a legii şi raportat la prevederile legale din materia incidentă în cauză, ca şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să atragă fie casarea fie modificarea sentinţei atacate.
În acord cu prima instanţă Înalta Curte apreciază că actele administrative atacate de recurentul-reclamant, emise de autoritatea intimată, respectiv de U.N.P.I.R. – Consiliul de conducere (U.N.P.I.R.), nu sunt nelegale întrucât, în temeiul prevederilor aplicabile din OUG nr. 86/2006, privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, modificată şi completată de Legea nr. 254/2007, activitatea notarială pe care o desfăşoară în prezent reclamantul nu este prevăzută ca fiind compatibilă cu cea de practician în insolvenţă.
Recurentul-reclamant a dobândit calitatea de practician în insolvenţă în anul 2004 şi este în mod corect trecut în tabloul de evidenţă al U.N.P.I.R. la Secţiunea a V-a „Persoane incompatibile", tocmai în considerarea calităţii de notar public pe care o deţine şi o exercită în prezent.
Nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant vizând greşita interpretare şi aplicare de către prima instanţă a prevederilor art. 28 alin. (2) din OUG nr. 86/2006 întrucât din formularea textului rezultă că raţiunea legii şi voinţa legiuitorului au fost în sensul de a enumera limitativ activităţile ce sunt compatibile cu exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.
Potrivit art. 28 alin. (2) lit. a) şi b) din OUG nr. 86/2006 exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este compatibilă cu mai multe activităţi expres prevăzute, între care nu figurează însă şi aceea notariat.
Aşa fiind, interpretarea legală a normei legale incidente nu poate fi decât în sensul că enumerarea este limitativă şi nu exemplificativă pentru că în regulă generală, interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute într-un act normativ sunt prevederi de excepţie şi sunt de strictă interpretare.
Extinderea profesiilor compatibile cu aceea de practician în insolvenţă, astfel cum încearcă să demonstreze recurentul-reclamant invocând silogismul juridic, ca raţionament deductiv pornind de la compatibilitatea cu profesiunea de mediator pe care de asemenea o deţine nu poate fi primită şi în considerarea unei alte prevederi legale, exprese, cuprinsă în acelaşi act normativ incident.
Astfel, raportat la prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 254/2007, de modificare şi completare a OUG nr. 86/2006, potrivit cu care pot fi primite în profesia de practician în insolvenţă, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, persoanele care au exercitat cel puţin 5 ani funcţia de judecător, procuror, notar public sau avocat, înscrierea în tabloul U.N.P.I.R. urmând a se face în termen de cel mult 3 luni de la eliberarea din funcţia de procuror, judecător sau notar, rezultă cu evidenţă că desfăşurarea concomitentă a activităţilor în discuţie este expres interzisă.
Aşadar, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, actele contestate au fost emise de autoritatea intimată cu respectarea legii în condiţiile în care din interpretarea coroborată şi raţională a prevederilor OUG nr. 86/2006, modificată, rezultă că solicitarea recurentului de înscriere în Tabloul U.N.P.I.R., ce echivalează cu acordarea posibilităţii efective de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă, nu putea fi primită în lipsa dovezii realizării opţiunii pentru exercitarea numai a acestei profesii, nu concomitent cu cea de notar public.
Faţă de toate cele mai sus prezentate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.Şt. împotriva sentinţei civile nr. 2351 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 103/2010. Contencios → |
|---|
