ICCJ. Decizia nr. 1513/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1513/2010
Dosar nr. 514/35/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 aprilie 2009 de S.N.P. şi însuşită ulterior de G.A.D., au fost chemaţi în judecată I.G.P.F. şi M.A.I., solicitându-se anularea dispoziţiei din 16 martie 2009 şi a Ordinului nr. 213935 din 13 aprilie 2009 prin care s-a dispus şi menţinut sancţiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, în calitate de comisar de poliţie adjunct şef sector la P.F.H., judeţul Satu - Mare, a fost sancţionat pentru abaterea prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici.
S-a mai arătat că în fişa postului ocupat nu figura atribuţia de a întocmi studii de caz privind trecerea ilegală a frontierei, astfel încât în mod greşit s-a reţinut săvârşirea abaterii disciplinare.
Prin sentinţa nr. 208 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.A.I. şi admiţând acţiunea, a dispus anularea celor două acte administrative atacate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în esenţă că nu se poate reţine vinovăţia reclamantului pentru neîntocmirea studiilor de caz în perioada 13 august 2008 – 4 martie 2009, întrucât avea calitatea de adjunct şef de sector, funcţie ce nu implica exercitarea unei astfel de atribuţii.
Întrucât în intervalul 20 ianuarie 2009 – 4 martie 2009 când reclamantul a îndeplinit atribuţiile de şef de sector nu a avut loc decât un singur eveniment de frontieră, neîntocmirea studiului de caz doar cu privire la acest fapt nu justifică aplicarea sancţiunii disciplinare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii M.A.I. şi I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ministerul a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât Ordinul nr. 213935/2009 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă doar răspunsul la contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei de sancţionare.
Ambii pârâţi au criticat sentinţa pe fondul litigiului, sub aspectul reţinerii greşite de către instanţă a considerentului că reclamantului, în calitate de adjunct de şef de sector de frontieră, nu i-ar fi revenit printre atribuţiile fişei postului şi aceea de a întocmi studii de caz pentru fiecare eveniment de frontieră în vederea identificării deficienţelor şi a cauzelor generatoare. Astfel, reclamantului îi revenea sarcina conducerii activităţii operative la nivelul subunităţii şi în calitatea sa de adjunct, fiind obligat de a lua măsurile necesare de eficientizare a activităţii de supraveghere, conform dispoziţiei din 25 iunie 2008 emisă de inspectorul general al Poliţiei Române de Frontieră.
De altfel, au mai arătat pârâţii, reclamantul a îndeplinit în mai multe rânduri atribuţiile şefului de sector, în perioadele 13 august - 22 august 2008, 3 noiembrie – 20 noiembrie 2008, 20 ianuarie – 25 ianuarie 2009 şi de la 30 ianuarie 2009 până în prezent, exercitând toate prerogativele actului managerial, calitate în care avea obligaţia de a cunoaşte prevederile dispoziţiei susmenţionate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost corect respinsă, M.A.I. fiind, în calitate de autoritate administrativă învestită prin lege cu atribuţii de jurisdicţie specială, emitentul ordinului prin care s-a respins contestaţia, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.
Nici criticile vizând fondul cauzei nu sunt întemeiate, instanţa de fond reţinând în mod justificat lipsa vinovăţiei reclamantului cu privire la abaterea disciplinară reţinută în sarcină, prevăzută de art. 57 lit. b) din aceeaşi lege, constând în neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici.
De menţionat că iniţial, în conţinutul abaterii era cuprinsă şi încălcarea reglementărilor legale referitoare la întocmirea notelor de cunoaştere, aspect asupra căruia s-a renunţat ulterior, pe considerentul că reclamantul, potrivit fişei postului, nu avea atribuţii în acest sens, menţinându-se însă aceeaşi sancţiune disciplinară.
Instanţa de fond a reţinut corect faptul că reclamantul nu avea, potrivit fişei postului de adjunct al şefului de sector, atribuţiile specifice ce reveneau şefilor de strictură, pentru a se întocmi studii de caz pentru evenimentele de frontieră.
Chiar şi în scurtele perioade cât reclamantul a îndeplinit funcţia de şef de sector, având loc un singur eveniment de frontieră, neîntocmirea studiului de caz aferent nu poate fi considerată ca îndeplinind conţinutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.A.I. şi I.G.P.F. împotriva sentinţei nr. 208/CA/2009 - PI din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1508/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1516/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
