ICCJ. Decizia nr. 1508/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1508/2010
Dosar nr. 1836/2/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.S.M.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.C., constatarea calităţii de lucrător al securităţii a pârâtului.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofiţer, acţiunile sale în această calitate încălcând dreptul la exprimare şi libertatea opiniilor.
3. Apărările invocate prin concluziile scrise formulate de pârât.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că din actele depuse nu rezultă ca, în calitate de ofiţer, ar fi desfăşurat activităţi de încălcare a libertăţilor cetăţeneşti.
A mai precizat pârâtul că cele 7 note informative depuse la dosar nu sunt semnate şi nici contrasemnate de cineva, neexistând temei să îi fie atribuite, iar toate cele trei Rapoarte care se referă la urmărirea, atenţionarea şi scoaterea din evidenţele securităţii a ofiţerului H.I. sunt semnate de Lt. Col. B.V., ofiţer C.I.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 2.697 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa constatând că pârâtul a avut calitatea de lucrător al securităţii.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Instanţa a reţinut că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul B.C.T., fiind astfel îndeplinită prima condiţie impusă de art. 2 din OUG nr. 24/2008.
A mai apreciat prima instanţă că nu poate fi reţinută susţinerea pârâtului în sensul că cele 7 note informative nu sunt semnate şi nici contrasemnate de cineva, întrucât acestea sunt semnate de surse şi pe toate este menţionat numele pârâtului în sensul că primeşte aceste Note.
De asemenea, a mai reţinut judecătorul fondului, Nota - Raport din data de 23 iunie 1987 este semnată chiar de pârât, în calitate de ofiţer de contrainformaţii, iar împrejurarea că cele trei Rapoarte sunt semnate de Lt. col. B.V., ofiţer C.I., este lipsită de relevanţă, întrucât Nota de constatare nu se întemeiază pe aceste rapoarte ci pe Nota - raport din data de 23 iunie 1987 şi Notele informative preluate de pârât în calitate de ofiţer de legătură, prin această activitate pârâtul încălcând dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa intimă a persoanei în cauză.
6. Recursul formulat de pârâtul G.C.
Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-pârât consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, deoarece nu s-a dovedit că a desfăşurat acţiuni prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu a fost ofiţer operativ al securităţii, ci numai ofiţer de legătură.
Cele 7 note informative, reţinute ca probe de judecătorul fondului, nu au fost semnate/ contrasemnate de vreo persoană şi nu conţin menţiunea că ar fi fost prezentate recurentului.
La dosar nu a fost depusă Nota - Raport din 23 iunie 1987 şi, asupra căreia, instanţa de fond, a constatat că ar fi fost semnată de către recurent.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Notele informative depuse la dosar şi pe care s-au întemeiat atât cererea de constatare a existenţei calităţii de lucrător al securităţii, cât şi hotărârea instanţei de fond, conţin menţiunea că acestea au fost primite de recurent (dosarul de fond).
Notele informative sunt semnate de „sursele" recurentului, V., D., N., C., R.
3. La dosar se află şi nota-raport din 23 iunie 1987 (dosarul de fond) întocmită şi semnată de către recurent.
4. Din conţinutul acestei note-raport rezultă fără nici un dubiu că recurentul este cel care a transmis informaţii de natura celor prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 culese de la „sursele" sale.
5. Apărarea recurentului referitoare la existenţa dosarului nr. 2136/1997 şi a sentinţei pronunţate în această cauză de Curtea Supremă de Justiţie nu are relevanţă. Condamnarea numitului D.C. la 10 ani închisoare nu are incidenţă asupra faptelor recurentului reglementate de OUG nr. 24/2008.
6. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C., împotriva sentinţei civile nr. 2.697 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1506/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1513/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
