ICCJ. Decizia nr. 1516/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1516/2010
Dosar nr. 566/42/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 iunie 2009, reclamanta G.C.A. a solicitat anularea deciziei nr. 594 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâta A.P.I.A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia contestată a fost nelegal eliberată din funcţia publică de conducere de director executiv la C.J.D. – A.P.I.A., deoarece nu erau aplicabile prevederile art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Reclamanta a învederat că funcţia de conducere ocupată nu este o funcţie publică din cele vizate de actul normativ susmenţionat, iar C.J.D. nu constituie un serviciu public deconcentrat al A.P.I.A.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 196 din 26 octombrie 2009, prin care a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei nr. 594 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâta A.P.I.A.
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea deciziei contestate, cu motivarea că aceasta a fost emisă în baza prevederilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Astfel, s-a avut în vedere că, prin această decizie s-a reţinut că OUG nr. 37/2009 afectează statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta A.P.I.A., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a dispus în mod greşit anularea deciziei nr. 594 din 24 aprilie 2009, care a fost emisă anterior pronunţării deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009, dat fiind că aceasta produce efecte numai pentru viitor.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond a avut în vedere că Decizia contestată este legală în raport de noua reglementare cuprinsă în OUG nr. 105/2009, care a menţinut dispoziţiile OUG nr. 37/2009, în sensul că funcţiile publice prevăzute în acest act normativ sunt şi rămân desfiinţate sau după caz, se desfiinţează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 594 din 24 aprilie 2009 emisă de A.P.I.A. s-a dispus ca începând cu data emiterii acesteia, reclamanta G.C.A. să fie eliberată din funcţia publică de conducere de director executiv la C.J.D. din cadrul A.P.I.A., care s-a desfiinţat în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009.
Prin Decizia nr. 594 din 24 aprilie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, în cadrul controlului anterior promulgării legii de aprobare a ordonanţei, s-a constatat neconstituţionalitatea reglementării, ca urmare a încălcării normelor referitoare la adoptarea ordonanţei de urgenţă prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Neconformitatea actului normativ aplicat de către recurentă cu prevederile constituţionale afectează legalitatea actului administrativ dedus judecăţii, astfel că a fost corect admisă acţiunea în anulare formulată de intimata – reclamantă.
Susţinerea recurentei privind efectele viitoare ale deciziei prin care Curtea Constituţională declară neconstituţionale prevederile unui act normativ se dovedeşte a fi nefondată, întrucât Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 a fost pronunţată şi publicată în M. Of. anterior soluţionării prezentului litigiu.
Independent de efectele deciziei pronunţate în exercitarea controlului de constituţionalitate, se constată că, la data pronunţării instanţei de fond, actul normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat nu mai era în vigoare, fiind abrogat expres prin art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009.
Recurenta a invocatneîntemeiat incidenţa în cauză a acestui ultim act normativ, care preia în integritate şi cu modificări nesemnificative conţinutul dispoziţiilor OUG nr. 37/2009.
Reţinând că OUG nr. 105/2009 conţine aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele cuprinse în OUG nr. 37/2009, declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale şi prevederile acestui act normativ prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009.
Faţă de considerentele expuse, motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate şi nu există temei pentru casarea sau modificarea hotărârii instanţei de fond şi pe cale de consecinţă, se va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I.A., împotriva sentinţei nr. 196 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1513/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1517/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
