ICCJ. Decizia nr. 1522/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1522/2010
Dosar nr. 1909/54/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta P.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Mehedinţi, anularea Deciziei nr. 2 din 28 mai 2009 şi a procesului-verbal de inspecţie din 10 aprilie 2009, ambele emise de autoritatea pârâtă, cu privire la măsura unu dispusă prin acestea.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării acţiunii.
În motivare, reclamanta a arătat că în mod greşit D.G.F.P. Mehedinţi a constatat, prin procesul verbal de inspecţie din 10 aprilie 2009, că suma de 42.252 lei, reprezentând indemnizaţie, contribuţii şi inflaţie acordate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a fost acordată nelegal datorită faptului că nu s-au epuizat toate căile de atac împotriva sentinţei nr. 1191/2008, până la rămânerea definitivă şi invocabilă a sentinţei.
S-a arătat şi că prin sentinţa nr. 1191 din 11 septembrie 2008 s-a dispus obligarea pârâtei P.V. să plătească reclamanţilor D.C., D.I., C.F. şi O.M. cuantumul reprezentând actualizarea până la data plăţii efective în raport de rata inflaţie a sumei datorate conform dispoziţiei din 28 decembrie 2006 şi nu sumele care le reveneau conform Legii nr. 263/2006, privind aprobarea OUG nr. 209/2005.
S-a susţinut si că sporul lunar de până la 50% din salariul de încadrare a fost prevăzut de lege, a fost stabilit prin dispoziţia primarului şi pentru acest motiv nu s-a formulat recurs la sentinţa nr. 1191/2008.
3. Apărările invocate de pârâtă.
Pârâta D.G.F.P. Mehedinţi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că organul de inspecţie a constatat că suma de 42.252 lei, reprezentând contravaloare spor de 50% din salariul de încadrare pentru perioada anului 2007 - 30.143 lei, contribuţii aferente la bugetul consolidat - 10.215 lei şi inflaţie - 1.894 lei, de care au beneficiat membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în baza sentinţei nr. 1191 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, a fost acordată în mod ilegal, întrucât aceasta sentinţa nu a fost atacată de către P.V., rămânând irevocabilă prin nerecurare, ceea ce contravine dispoziţiilor legale care reglementează statutul si atribuţiile primarului.
S-a arătat că potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 10 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, autorităţile administraţiei publice trebuie să soluţioneze şi să gestioneze treburile publice în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, iar din dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 215/2001 rezultă că primarul trebuia să depună toate diligentele necesare pentru a asigura reprezentarea şi apărarea corectă în instanţă a primăriei şi implicit corecta, legala gestionare şi cheltuire a fondurilor din bugetul local.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 282 din 10 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea actelor atacate cu privire la măsura unu dispusă prin acestea.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Instanţa a apreciat, referitor la măsura unu luată de organul de control şi contestată în cauză, că acesta este contradictorie şi în neconcordanţă cu cele reţinute în motivare de către organul de control şi însuşite de organul de soluţionare a contestaţiei.
Astfel, prin această măsură se dispune restituirea sumelor acordate prin sentinţa civilă nr. 191 din 11 septembrie 2008, pornindu-se de la premisa falsă că plata sporului de dificultate cuvenit membrilor comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a făcut în temeiul sentinţei mai sus-arătate.
Această concluzie contrazice însă dispozitivul şi considerentele sentinţei, prin care acţiunea formulată de reclamanţi a fost admisă numai în parte şi s-a dispus doar plata actualizării sumelor datorate conform dispoziţiei nr. 124 din 28 decembrie 2006, aceasta urmând a se face în raport de rata inflaţiei până la data plăţii efective.
În considerentele sentinţei analizate s-a arătat că lipseşte refuzul de a se acorda sporul de dificultate ce făcea obiectul cauzei, iar primarul are posibilitatea de a pune în aplicare dispoziţia din 28 decembrie 2006.
S-a reţinut că măsura analizată, poate produce efecte numai asupra sumelor reprezentând reactualizarea sporului de dificultate, de la data când acest debit era scadent potrivit dispoziţiei din 28 decembrie 2006 şi până la plata efectivă a acestui spor referitor numai la patru dintre membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Mai mult, prin exercitarea căii de atac si eventual, plata acestor sume reprezentând actualizări după soluţionarea căii de atac, s-ar fi putut produce reclamantei din prezenta cauză un prejudiciu şi mai mare în valoare nominală, ca urmare a plăţii sumelor cuvenite creditorilor după o durată mai mare de timp şi având în vedere şi fenomenul inflaţionist de notorietate în această perioadă.
Totodată, membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2003 erau îndreptăţiţi la acordarea sporului de dificultate stabilit prin dispoziţia primarului potrivit art. 1 pct. 4 din Legea nr. 236/2006 ce modifică art. V din OUG nr. 209/2005, respectiv alin. (2) din acest articol, precum şi potrivit art. III din Legea nr. 236/2006.
Plata actualizării sporului cuvenit celui de-al cincilea membru al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2003, în mod voluntar, este justificată pentru egalitate de tratament între acesta şi ceilalţi membrii ai comisiei ce se aflau în aceeaşi situaţie, dar şi necesară, fiind de natură a evita alte procese cu consecinţe negative pentru reclamanta din prezenta cauză.
6. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Mehedinţi.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Motivarea instanţei de fond se fundamentează doar pe presupuneri şi argumente extrase din practica instanţelor judecătoreşti, care nu este unitară.
Instanţa de fond presupune că litigiul finalizat cu pronunţarea sentinţei nr. 1191 din 11 septembrie 2008 ar fi fost soluţionat asemănător, chiar şi în condiţiile în care P.V. (pârâtă) ar fi făcut cea mai bună apărare.
Or, acesta este doar un fapt ipotetic, atât timp cât în litigiul respectiv, P.V., ca autoritate a administraţiei publice locale şi, deci, garant al respectării legalităţii în privinţa gestionării resurselor financiare şi a apărării intereselor locale, nu a formulat nici o apărare, încălcând dispoziţiile Legii nr. 215/2001.
6.2. Este evident conflictul de interese în care s-a aflat P.C.V.
În condiţiile în care însuşi primarul a avut calitatea de reclamant, acesta şi-a apărat interesul personal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001.
7. Apărările formulate de intimata P.V.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că sentinţa recurată a avut la bază sentinţa nr. 1191/2008, definitivă şi irevocabilă.
Suma stabilită prin Dispoziţia nr. 124/2006 reprezintă un drept stabilit prin Legea nr. 263/2006.
Conflictul de interese invocat în motivele de recurs nu are relevanţă, deoarece Primăria a fost reprezentată în proces de către viceprimarul comunei.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Prin sentinţa recurată în prezenta cauză s-a arătat fără echivoc că plata sporului de dificultate s-a făcut în baza dispoziţiei nr. 124 din 28 decembrie 2006 a P.V., iar nu în temeiul sentinţei civile nr. 1191/2008.
Sentinţa civilă nr. 1191/2008 conţine dispoziţii numai în ceea ce priveşte actualizarea sumelor datorate conform dispoziţiei nr. 124/2006.
3. Motivarea instanţei de fond referitoare la practica instanţelor judecătoreşti nu priveşte plata sporului de dificultate, ci faptul că „în practica instanţelor este unanim acceptat că drepturile salariale neplătite la scadenţă trebuie acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie pentru a se evita prejudicierea creditorului sumei care nu a beneficiat de aceasta la scadenţă şi ar fi ţinut să suporte şi riscul „devalorizării monedei naţionale" (dosarul de fond).
Rezultă astfel că susţinerile recurentei referitoare la „presupunerile" instanţei de fond nu se reflectă în motivarea instanţei.
Chiar şi în ipoteza în care susţinerile recurentei ar fi avut corespondent în realitate, trebuie să se ţină seama de efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care nu reprezintă o „presupunere", ci beneficiază de autoritatea lucrului judecat, obligativitatea respectării acesteia şi a punerii în aplicare.
3. Împrejurarea că plata în concret a sporului de dificultate nu a fost făcută până la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 1191/2008 nu este relevantă pentru analiza unui eventual conflict de interese în care s-a aflat P.C.V.
Din cuprinsul sentinţei nr. 1191/2008 rezultă că P.V. a fost reprezentată în proces de către numitul O.A., viceprimarul comunei, conform întâmpinării depuse la dosar, de unde rezultă că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 214/2001 au fost respectate.
4. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mehedinţi, împotriva sentinţei nr. 282 din 10 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1521/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1524/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
