ICCJ. Decizia nr. 1524/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1524/2010
Dosar nr. 2114/113/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 iunie 2009, reclamanta SC N. SRL. Brăila a solicitat ca în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 2 din 9 iunie 2009 emisă de pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. a judeţului Brăila, prin care s-a dispus ducerea la îndeplinire a măsurilor obligatorii stabilite prin dispoziţia de măsuri din 23 decembrie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 2 din 9 iunie 2009 pârâta a respins contestaţia formulată împotriva dispoziţiei de măsuri din 23 decembrie 2008 şi că se impune suspendarea executării acestei decizii în condiţiile în care executarea dispoziţiei de măsuri a fost deja suspendată prin sentinţa nr. 40/ F din 24 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Prin sentinţa nr. 186 din 8 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantă şi s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 2 din 9 iunie 2009 a D.G.F.P. Brăila până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin existenţa unui caz bine justificat şi a riscului producerii unei pagube iminente, care poate rezulta din blocarea conturilor societăţii reclamante pentru suma de 696.130 lei. Faţă de efectele deciziei contestate, instanţa de fond a considerat că reclamanta va fi în imposibilitate să achite datoriile fiscale şi drepturile salariale ale angajaţilor săi, ceea ce va determina implicit şi imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. a Judeţului Brăila, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a constatat greşit îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu s-a dovedit existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente invocate prin cererea de chemare în judecată.
Cu privire la condiţia existenţei unui caz bine justificat, s-a arătat că până la o eventuală anulare printr-o hotărâre judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care determină principiul executării acestuia din oficiu.
Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, recurenta a criticat concluzia instanţei de fond privind efectele deciziei contestate asupra activităţii desfăşurate de societatea intimată, arătând că nu au fost dovedite susţinerile invocate în acest sens.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege a autorităţii publice emitente a actului administrativ, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Concluzia instanţei de fond privind îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de acest text de lege corespunde probelor administrate în cauză, respectiv înscrisurile referitoare la obligaţiile fiscale ale societăţii intimate şi la stadiul soluţionării contestaţiilor formulate în procedura administrativă sau judiciară.
Astfel, cerinţa existenţei unui caz bine justificat rezultă în prezentul litigiu din caracterul accesoriu al deciziei nr. 2 din 9 iunie 2009 faţă de dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală din 23 decembrie 2008, pentru care s-a dispus suspendarea executării până la soluţionarea pe fond a dosarului nr. 685/44/2009. Suspendarea executării actului administrativ principal a fost dispusă prin sentinţa nr. 40/ F din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5.028 din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de fond a constatat de asemenea întemeiat ca fiind dovedită condiţia prevenirii unei pagube iminente faţă de situaţia financiară a societăţii intimate şi de cuantumul obligaţiilor fiscale contestate de aceasta în condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin efectele actului administrativ dedus judecăţii se poate produce intimatei o pagubă iminentă, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. – D.G.F.P. a Judeţului Brăila, împotriva sentinţei nr. 186 din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1522/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1527/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
