ICCJ. Decizia nr. 1568/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1568/2010
Dosar nr. 657/57/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.M.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, solicitând anularea Hotărârii nr. 2251 din 29 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi să se constate că reclamantul are calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul susţine că părinţii săi au calitatea de refugiaţi şi a dovedit că s-a născut în perioada refugiului acestora.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 68 din 1 septembrie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 2251 din 29 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde reclamantului drepturile cuvenite în calitate de beneficiar al OG nr. 105/1999 pentru perioada 22 septembrie 1942 – 6 martie 1945.
Totodată, a obligat pârâta la 80 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că un aspect necontestat în cauză îl constituie împrejurarea că părinţii reclamantului au fost refugiaţi din Târgu Mureş, respectiv din Transilvania de Nord, sosind în Sibiu la data de 18 septembrie 1940, fapt ce rezultă din fişa nr. 1276 din 30 octombrie 1940, întocmită de Comisariatul General al Refugiaţilor.
Reclamantul, născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-au suferit şi ceilalţi membrii ai familiei sale din cauza persecuţiilor etnice exercitate, astfel că pârâta va fi obligată să-i acorde drepturile cuvenite pentru perioada 22 septembrie 1942 – 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a extins nejustificat cadrul legislativ conturat de actul normativ în discuţie şi la acele persoane care nu au fost născute la momentul exercitării persecuţiei aşa cum este cazul reclamantului.
Astfel, la momentul producerii faptului naşterii, intimatul se găsea pe un teritoriu sigur, raportat la posibilitatea de exercitare asupra lui a vreunei persecuţii de natură etnică şi, prin urmare nu se justifică acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui şi până la data retrocedării pământului românesc.
În speţă, reclamantul născut la data de 29 septembrie 1942 în timpul refugiului părinţilor săi, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-au suferit şi ceilalţi membri ai familiei sale din cauza persecuţiilor etnice exercitate asupra lor, astfel că pe bună dreptate instanţa de fond i-a recunoscut calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 pentru perioada 22 septembrie 1942 – 6 martie 1945.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, împotriva sentinţei civile nr. 168/F/CA din 1 septembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1573/2010. Contencios → |
|---|
