ICCJ. Decizia nr. 1573/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1573/2010
Dosar nr. 9911/1/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.T. România SA Bucureşti a chemat în judecată Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării Raportului de inspecţie fiscală nr. 1179 din 19 ianuarie 2009 şi a Deciziei de impunere nr. 5 din 28 ianuarie 2009.
Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1761 din 28 aprilie 2009 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, dispunând suspendarea deciziei de impunere nr. 5 din 28 ianuarie 2009 şi a raportului nr. 1179/2009, până la soluţionarea pe fond a acţiunii.
Recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că prima instanţă şi-a format convingerea doar în baza susţinerilor SC A.T. România SA Bucureşti şi nicidecum a probelor administrate la dosar precum şi prin ignorarea afirmaţiilor autorităţii vamale.
A mai reţinut şi faptul că, în speţă, nu mai este relevantă întrunirea condiţiei pagubei iminente, întrucât art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Cât priveşte cazul bine justificat Curtea a reţinut că acesta nu se prezumă, iar, în cauză, intimata-reclamantă nu a furnizat instanţei nici un argument juridic, aparent valabil, cu privire la nelegalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa supremă la 8 decembrie 2009, reclamanta SC A.T. România SA Bucureşti a formulat, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1, contestaţie în anulare.
S-a precizat în această cale extraordinară de atac că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul când s-a soluţionat recursul, astfel încât contestatoarea nu s-a putut prezenta pentru a-şi formula apărările.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă şi va fi respinsă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, date cu încălcarea unei anumite norme de procedură.
Contestaţia în anulare fondată conform art. 317 C. proc. civ., se poate formula în două cazuri respectiv, când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită conform legii şi când hotărârea dată de judecători a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Calea de atac extraordinară formulată de SC A.T. România SA Bucureşti se fondează pe prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
Din analiza actelor dosarului, rezultă fără putinţă de tăgadă că la 8 decembrie 2009, procedura de citare cu partea contestatoare a fost îndeplinită prin afişare conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ambele părţi din litigiu lipsind, însă solicitându-se judecarea în lipsă de către recurenta-pârâtă.
Art. 317 pct. 1 se referă la neregularitatea procedurii de citare, textul implicând situaţia când partea nu a fost deloc citată şi ca urmare judecata s-a făcut în lipsa ei.
Deci se desprinde cu claritate din acest text că partea ar fi lipsit întrucât s-a nesocotit legea prin necitare şi astfel i s-ar fi încălcat dreptul la apărare.
În speţă, contestatoarea a fost legal citată, astfel cum rezultă din actele dosarului pentru termenul din 8 decembrie când dealtfel s-a şi soluţionat recursul.
Actul a fost afişat întrucât nici o persoană nu a fost găsită la destinaţie astfel încât procedura de citare a fost legal îndeplinită conform Codului de procedură civilă art. 921 şi art. 105.
Prin urmare, nu s-au încălcat în nici un fel formele de procedură şi dreptul la apărare al părţii de către instanţa de recurs.
Instanţa sesizată că contestaţie în anulare pentru neregulata citare a părţii nu poate avea în vedere pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac decât actele aflate la dosar, nicidecum nu poate apela la alte „verificări de fapt" în legătură cu motivele acestei contestaţii.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că această cerere este inadmisibilă şi va fi respinsă în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.T. România SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 5611 din 8 decembrie 2009 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1568/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1575/2010. Contencios → |
|---|
