ICCJ. Decizia nr. 1583/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1583/2010
Dosar nr. 5050/1/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 7 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 491/39/2008, al aceleiaşi instanţe, a admis cererea formulată de reclamanta SC G.A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.V. s-a suspendat executarea deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008, emisă de aceasta, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că împrejurările avute în vedere cu ocazia soluţionării primei cereri de suspendare, respinsă prin Decizia nr. 2150 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-au schimbat.
În acest sens au fost menţionate susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora abaterile constatate nu au produs consecinţe fiscale, au fost remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data controlului, conform art. 121 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare ale art. 185 Cod Fiscal, iar cantitatea de 1720 litri sirop de vişine alcoolizat este în realitate deşeu rezultat din activitatea de producţie care nu a putut fi transportat la o unitate specializată, întrucât a fost confiscat de organul de control.
Urmare a probei cu expertiză tehnică judiciară încuviinţată în cauză, prin care se atestă modul de depozitare şi sigilare a recipienţilor ce conţin produsul supus expertizării şi analizării tabelelor depuse la dosar, din care rezultă obligaţiile salariale pe care reclamanta trebuie să le onoreze şi accizele corespunzătoare stocului de produse accizabile, ca şi datoriile la bugetul de stat pe primul trimestru al anului 2009, instanţa de fond a concluzionat că revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal ar pune reclamanta în imposibilitate de a-şi onora obligaţiile legale şi i-ar diminua substanţial beneficiile realizate.
Împotriva încheierii din data de 7 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, au formulat recurs în termen legal reclamanta SC G.A. SRL şi D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi (fosta D.R.V. Iaşi), în numele şi pentru A.N.V., prin care s-a solicitat, de către recurenta reclamantă, admiterea recursului şi modificarea în parte a încheierii atacate în sensul că suspendarea executării actului administrativ Decizia nr. 095 din 26 iunie 2008 să se dispună până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 491/39/2008 al Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal şi de către D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a actului administrativ ca neîntemeiată şi a menţinerii executării deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de autoritatea vamală, prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 24 martie 2004.
Reclamanta SC G.A. SRL a învederat, prin motivele de recurs, că încheierea de şedinţă din data de 7 mai 2009 este nelegală, întrucât instanţa de fond deşi a dispus admiterea cererii de suspendare a actului administrativ formulată de reclamantă (prin care s-a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 a A.N.V. - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 491/39/2008) a menţionat în dispozitiv că suspendarea executării actului administrativ îşi produce efectele până la pronunţarea instanţei de fond. Or, soluţia instanţei de fond cu privire la întinderea efectelor suspendării actului administrativ este nelegală, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instanţa dispune suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi nu până la pronunţarea instanţei de fond.
D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, în numele şi pentru A.N.V., a arătat prin motivele de recurs că încheierea de şedinţă din data de 7 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, este nelegală şi netemeinică, deoarece în noua cerere de suspendare a executării reclamanta invocă exact aceleaşi motive care au fost invocate şi în cererea iniţială de suspendare a executării, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Nu există, a mai precizat D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, probe sau indicii noi în sensul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, care să justifice admiterea acestei noi cereri de suspendare, nefiind întrunite cerinţele cumulative ale cazului bine justificat şi ale prevenirii unei pagube iminente. În plus, s-a considerat că în condiţiile în care o cerere de suspendare a executării actului administrativ a fost deja soluţionată definitiv şi irevocabil prin respingerea acesteia, o nouă cerere de suspendare formulată în acelaşi dosar pentru aceleaşi motive care au existat în momentul soluţionării celei dintâi nu poate fi admisibilă.
Prin întâmpinarea reclamanta SC G.A. SRL a invocat, în primul rând, excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea recursului a D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, motivat de împrejurarea că această instituţie nu a avut calitate procesuală pasivă în faţa primei instanţe, şi a solicitat admiterea acestei excepţii şi respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. De asemenea, reclamanta intimată a mai invocat, în situaţia respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active, şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi pentru formularea recursului în numele şi pentru recurenta A.N.V., solicitând admiterea acestei excepţii şi respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană care nu face dovada calităţii de reprezentant al pârâtei A.N.V.. Pe fondul cauzei reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, în numele A.N.V., ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea recursului a D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, invocată de reclamanta SC G.A. SRL, este neîntemeiată şi va fi respinsă, întrucât calea extraordinară de atac a fost declarată de D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al pârâtei A.N.V. - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi de reprezentant a recurentei A.N.V., invocată de intimata SC G.A. SRL, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. j) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale, aprobat prin Ordinul nr. 1609 din 27 noiembrie 2008 al preşedintelui A.N.A.F., D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale „reprezintă A.N.V. în faţa instanţelor judecătoreşti, în raporturile cu autorităţile centrale şi locale, şi cu persoane fizice sau juridice, potrivit mandatului şi în limitele acestuia, acordat de vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce A.N.V. sau prevăzut de lege”. Direcţiile regionale vamale au fost împuternicite, de asemenea, prin pct. 1 alin. (1) din Ordinul circular nr. 948 din 20 august 2004 al secretarului de stat al A.N.V., „să reprezinte interesele A.N.V. în litigiile în care A.N.V. este parte, în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale aflate în razele lor teritoriale de competenţă, să formuleze apărările şi căile de atac în aceste cauze. S-a prevăzut, cât priveşte exerciţiul căilor de atac, prin pct. 3 din acelaşi ordin circular, că acestea „vor fi formulate de către direcţiile regionale vamale atât în nume propriu, cât şi în numele A.N.V., potrivit mandatului special ce urmează a se solicita pentru fiecare cale de atac în parte”.
În cauză, D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi a formulat, în numele pârâtei A.N.V., recurs împotriva încheierii din data de 7 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, fără a face dovada existenţei mandatului special pentru exercitarea căii de atac dat de vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce A.N.V., prevăzut de dispoziţiile art. 5 lit. j) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale, aprobat prin Ordinul nr. 1609 din 27 noiembrie 2008 al preşedintelui A.N.A.F. şi de prevederile punctului 3 din Ordinul circular nr. 948 din 20 august 2004 al secretarului de stat al A.N.V. În aceste condiţii, se va proceda, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1), art. 161 şi art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. la admiterea excepţiei lipsei calităţii D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi de reprezentant a recurentei A.N.V. şi la anularea recursului formulat de D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, în numele A.N.V. împotriva încheierii din data de 7 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 491/39/2009 al Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Recursul declarat de reclamanta SC G.A. SRL împotriva încheierii din data de 7 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, va fi respins ca rămas fără obiect, întrucât prin încheierea din data de 1 iunie 2009 instanţa de fond a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii din data de 7 mai 2009 în sensul stabilirii că „suspendarea executării actului administrativ se va dispune până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei - potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, invocată de reclamanta SC G.A. SRL.
Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de aceeaşi reclamantă şi anulează recursul formulat de D.R. pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi, în numele şi pentru A.N.V. împotriva încheierii din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul declarat de SC G.A. SRL împotriva aceleiaşi încheieri, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1586/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1582/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
