ICCJ. Decizia nr. 1589/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1589/2010
Dosar nr. 3635/2/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei. Situaţia de fapt
Ca urmare a soluţionării cererilor de rambursare a TVA formulate de S.N.T.F.C SA pentru perioada noiembrie-decembrie 2004, ianuarie-martie 2005 şi iunie 2005, A.N.A.F. - D.G.A.M.C. a compensat datoriile scutite Ia plată pentru exerciţiul financiar al anului 2005 în sumă de 47.761.564 RON cu valoare TVA de restituit, după cum urmează:
- Suma reprezentând TVA de restituit pentru luna noiembrie 2004 în cuantum de 25.031.742, 7 RON - a făcut obiectul notei de compensare din 21 februarie 2005, conform adresei din 29 martie 2005 a D.G.A.M.C. Din această sumă, datoriile scutite la plată pentru luna ianuarie 2005 au fost în cuantum de 5.757.157,6 RON.
- Suma reprezentând TVA de restituit pentru luna decembrie 2004 în cuantum de 26.028.980,1 RON a făcut obiectul notei de compensare din 08 martie 2005 (conform adresei din 05 aprilie 2005 a D.G.A.M.C.). Din această sumă, datoriile scutite la plată pentru luna ianuarie 2005 au fost în cuantum de 1.031.806,7 RON.
- Suma reprezentând TVA de restituit pentru lunile ianuarie-februarie 2005 în cuantum de 15.065.757.7 RON a făcut obiectul notei de compensare din 26 aprilie 2005 (conform adresei din 02 mai 2005 a D.G.A.M.C.). Din această sumă, datoriile scutite la plată au fost în cuantum de 6.787.185 RON pentru luna februarie 2005, 6.590.881 RON, iar pentru luna martie 2005 196.304 RON.
- Suma reprezentând TVA de restituit pentru luna martie 2005 in cuantum de 18.839.747.7 RON a făcut obiectul notei de compensare din 11 mai 2005 (conform adresei din 30 mai 2005 a D.G.A.M.C.). Din această sumă datoriile scutite la plată au fost în cuantum de 6.299.733 RON.
- Suma reprezentând TVA de restituit pentru luna iunie 2005 în cuantum de 39.872.618 RON a făcut obiectul notelor de compensare din 26 septembrie 2000 (conform adresei din 10 octombrie 2005 a D.G.A.M.C.).
Prin cererea de restituire nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006 înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr. 125604 din 30 noiembrie 2006 SC S.N.T.F.C. SA i-a solicitat organului fiscal, ca în temeiul art. 113 din OG nr. 92/2003 C. proCod Fiscal să dispună, prin decizie, restituirea sumei de 47.761.564 RON, reprezentând obligaţii datorate bugetului general consolidat al statului scutite la plată care au fost compensate cu TVA de rambursat, compensare comunicată societăţii, prin adresele din 29 martie 2005, din 05 aprilie 2005,din 11 mai 2005, din 30 mai 2005 şidin 10 octombrie 2005.
Urmare a faptului că D.G.A.M.C. nu a emis Decizia solicitată şi nici nu şi-a motivat în vreun fel refuzul, la data de 31 ianuarie 2007 societatea a revenit cu adresa înregistrată la D.G.A.M.C. din 02 februarie 2007, prin care a solicitat să-i fie comunicat stadiul soluţionării cererii sale anterioare.
La această ultimă solicitare, D.G.A.M.C. a răspuns prin adresa din 08 februarie 2007, prin care i-a comunicat societăţii petente faptul că "în vederea încadrării acestor sume în prevederile art. 113 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, am solicitat punctul de vedere al Direcţiei Juridice şi Direcţiei Generale de Administrare Fiscală, urmând să vă comunicăm cu celeritate răspunsul primit în acest sens şi a proceda în consecinţă".
Învestirea primei instanţe
La data de 18 mai 2007, S.N.T.F.C. SA a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâta D.G.A.M.C., în temeiul art. 175 alin. (1) şi (2) teza finală, C. proCod Fiscal, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. Să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a emite un act administrativ fiscal, urmare a cererii de restituire înregistrată sub nr. 30/B din 27 noiembrie 2006;
2. Să oblige pârâta să restituie suma de 47.761.564 RON reprezentând obligaţii datorate faţă de bugetul general consolidat al statului, scutite la plată, conform prevederilor art. 18 alin. (1) - (3) din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, care au fost compensate de către TVA de rambursat;
3. Să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 544.541 RON reprezentând accesorii scutite la plată aferente obligaţiilor scutite la plată în conformitate prevederile art. 18 alin. (1) - (3) din Legea nr. 511/2004, pentru lunile aprilie-mai 2005, care au fost compensate de către pârâtă cu TVA de rambursat aferente lunii iunie 2005.
La data de 16 iulie 2007 reclamanta, printr-o acţiune separată, formulată în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5173/2/2007, a solicitat instanţei de judecată anularea deciziei nr. 734883 din 08 iunie 2007 privind soluţionarea contestaţiei sale împotriva măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă prin dispoziţia din 23 martie 2007 şi anularea acestei dispoziţii.
La data de 27 februarie 2007 Curtea a admis cererea reclamantei şi a dispus disjungerea capătului 3 din cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 5173/2/2007 şi conexarea capetelor 1 şi 2 din această cerere la Dosarul nr. 3635/2/2007.
Prin cererea modificatoare din data de 11 iunie 2007, reclamanta a renunţat la capătul 1 din cererea introductivă de instanţă, respectiv constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a emite un nou act administrativ fiscal urmare cererii de restituire nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006.
Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2694 din 15 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantei SC S.N.T.F.C. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut în esenţă următoarele:
În privinţa primului capăt de cerere, Curtea a constatat că prin precizarea acţiunii, reclamanta a renunţat la acesta.
În privinţa capetelor de cerere privind restituirea sumei de 47.761.564 RON reprezentând obligaţii scutite conform prevederilor art. 18 alin. (1) - (3) din Legea nr. 511/2004, care au fost compensate cu TVA de rambursat, precum şi la restituirea sumei de 544.541 RON reprezentând accesorii scutite conform prevederilor art. 18 alin. (1) - (3) din Legea nr. 511/2004, pentru lunile aprilie - mai 2005 care au fost compensate cu TVA de rambursat aferentă lunii iunie, Curtea de apel a apreciat că atributul de a analiza şi de a dispune cu privire la o cerere de restituire a unor sume ce reprezintă obligaţii fiscale respectiv taxe, impozite, contribuţii şi accesorii ale acestora, revine organului fiscal, instanţa de judecată având posibilitatea de a analiza doar legalitatea actului administrativ sau după caz obligarea de a emite un act (în cazul constatării unui refuz nejustificat).
Instanţa a reţinut că, întrucât reclamanta a urmat procedura prevăzută de dispoziţiile C. proCod Fiscal în ceea ce priveşte solicitarea restituirii sumelor precizate prin acţiune, prin cererea de restituire nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006 şi înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr. 125604 din 30 noiembrie 2006, cerere ce a fost soluţionată prin emiterea şi comunicarea adresei nr. 74873 din 09 mai 2007 a Serviciului de rambursări TVA din cadrul D.G.A.M.C., cererea precizată formulată de reclamantă este nefondată.
Cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008 formulată de reclamantă.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 aprilie 2009, reclamanta S.N.T.F.C SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. completarea sentinţei civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în Dosarul nr. 3635/2/2007, în sensul anularii deciziei nr. 734883 din 08 iunie 2007 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.N.T.F.C.SA împotriva dispoziţiei din 27 martie 2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală cu privire la diminuarea pierderii fiscale a anului 2004, cu suma de 1.428.690 RON aferentă înregistrărilor contabile ale Regionalei de Transport feroviar de Călători Cluj.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere referitor la anularea deciziei nr. 734883 din 08 iunie 2007 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.N.T.C.F. SA împotriva dispoziţiei din 27 martie 2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală. Acest capăt de cerere făcând obiectul Dosarului nr. 5173/2/2007 prin care a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, anularea deciziei menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 2495 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008 formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
În considerentele acestei sentinţe, Curtea de apel a reţinut că obiectul Dosarului nr. 3635/2/2007 precum şi capetele 1 şi 2 din cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 5173/2/2007 vizau în realitate aceeaşi problematică legată de modul de compensare de către pârâtă a unor sume de bani cu titlu de TVA, situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii fiind aceeaşi.
Calea de atac exercitată:
La data de 13 aprilie 2009, reclamanta S.N.T.F.C. SA a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 2694 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ulterior, la data de 30 octombrie 2009, reclamanta a formulat recurs şi împotriva sentinţei 2495 din 10 iunie 2009, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând ca în temeiul art. 3041 C. proc. civ., instanţa să analizeze cauza sub toate aspectele.
Recurenta critică sentinţa nr. 2694/2008 sub aspectul nepronunţării asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită.
Apreciază că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii pentru că instanţa de fond nu s-a pronunţat nici asupra legalităţii actului nr. 74873 din 09 mai 2007 şi nici asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului susmenţionat.
Sub acest aspect criticile sunt comune cu cele care vizează sentinţa civilă nr. 2495 din 10 iunie 2009 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008.
Capătul de cerere referitor la anularea deciziei nr. 734883 din 8 iunie 1007 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.N.T.F.C. SA împotriva dispoziţiei din 27 martie 2007 cu privire la diminuarea pierderii fiscale a anilor 2004 şi 2005, cu suma de 1.428.690 RON aferentă înregistrărilor contabile ale Regionalei de Transport Feroviar de Călători Cluj, a făcut obiectul Dosarului nr. 5173/2/2007, care a fost conexat în temeiul art. 164 C. proc. civ. la Dosarul nr. 3635/2/2007.
Prin urmare nu poate fi reţinută susţinerea instanţei de fond potrivit căreia „respingând cererea precizatoare, instanţa a respins în întregime toate capetele de cerere formulate de reclamantă prin cererile conexate”, întrucât aceasta nu s-a pronunţat şi pe acest capăt de cerere”.
Recurenta formulează motive care vizează şi fondul pretenţiilor deduse judecăţii. Arată că actul intimatei nr. 74873 din 09 mai 2007 emis urmare cererii de restituire nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006 şi a adresei nr. 30/31/BBR/22/2007 prin care aceasta motivează faptul că nu poate da curs solicitării privind restituirea obligaţiilor compensate din taxa pe valoare adăugată de rambursat până la intrarea în vigoare a HG 1149/2005, este neîntemeiat, întrucât temeiul legal la care face referire, este interpretat şi completat eronat de intimată.
Susţine societatea recurentă că a fost scutită de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru exerciţiul financiar al anului 2005, inclusiv accesoriile aferente acestora, în limita plafonului maxim de 86.020.000 RON în temeiul prevederilor art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 511/2004 coroborate cu prevederile HG nr. 1149/2005.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor pentru primul motiv invocat.
Deşi din dispoziţiile sentinţei civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008, rezultă că soluţia pronunţată vizează respingerea ca neîntemeiată a cererii precizatoare formulată de reclamanta S.N.T.F.C. SA în contradictoriu cu pârâta D.G.A.M.C., din analiza considerentelor hotărârilor, constată că prima instanţă s-a considerat învestită cu cererea formulată de reclamantă la data de 16 iulie 2007 privind anularea deciziei nr. 734883 din 8 iunie 2007 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva măsurilor dispuse prin dispoziţia fiscală din 27 martie 2007, însă atunci când reţine situaţia de fapt, analizează numai capetele de cerere din acţiune privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 47.761.564 RON reprezentând obligaţii datorate faţă de bugetul general consolidat al statului scutite la plată conform art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 511/2004 şi respectiv restituirea sumei de 544.541 RON reprezentând accesorii scutite la plată conform aceloraşi prevederi normative.
Solicitările reclamantei anterior menţionate au fost analizate prin raportare la prevederile art. 112 – 113 C. proCod Fiscal şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, deşi instanţa de fond a reţinut că prin cererea modificatoare reclamanta a renunţat la primul capăt de cerere prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al D.G.A.M.C. de a emite un act administrativ fiscal, urmare cererii de restituire nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006 formulată în temeiul art. 113 alin. (1) lit. d) din OG nr. 92/2003 şi că şi-a completat cererea de chemare în judecată cu anularea actului nr. 734883 din 8 iunie 2007, totuşi nu a analizat legalitatea acestui act conform art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Curtea reţine faptul că nesoluţionarea tuturor capetelor de cerere constituie un motiv de casare cu trimitere potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., în condiţiile în care nu s-a rezolvat fondul acţiunii ce viza actele atacate şi implicit legalitatea refuzului de restituire a sumelor solicitate prin cererea nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006 formulată în baza art. 113 alin. (1) lit. d) din OG nr. 92/2003.
La această concluzie, a necercetării fondului cauzei conduce şi formularea reţinută în considerentele sentinţei recurate că atributul de a analiza şi dispune cu privire la cererea de restituire a unor sume ce reprezintă obligaţii fiscale revine organului fiscal, iar instanţa nu poate analiza decât legalitatea actului administrativ sau după caz obligarea de a emite un act, deşi potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului, supus judecăţii, act cu care de altfel a fost învestită (nr. 74873 din 9 iunie 2007).
Prima instanţă nu a supus analizei de legalitate actul nr. 74873 din 9 iunie 2007 şi nici legalitatea refuzului privind restituirea obligaţiilor compensate din TVA de rambursat prin raportare la art. 14 din OUG nr. 66/2005 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, art. 1 alin. (2) din HG nr. 1149/2005 şi la art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 511/2004.
Urmare admiterii recursului împotriva sentinţei civile nr. 2694/2008, cu consecinţa casării, cu trimiterea spre rejudecare, hotărârea de completare a dispozitivului formulată în baza art. 2812 C. proc. civ., rămâne fără obiect.
Omisiunea nepronunţării asupra unui capăt de cerere ce formează obiectul cererii de completare, nu se poate soluţiona distinct de acţiunea principală, urmând a fi judecate împreună, cu ocazia reluării judecăţii de prima instanţă.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (5) raportat la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursurile şi se va casa sentinţele atacate, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La rejudecare vor fi avute în vedere şi criticile formulate în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs ce vizează fondul cauzei, a căror examinare de către Înalta Curte nu a fost posibilă faţă de soluţia adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de S.N.T.F.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi împotriva sentinţei civile nr. 2495 din 10 iunie 2009 a aceleiaşi instanţe.
Casează sentinţele atacate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1416/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1542/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
