ICCJ. Decizia nr. 1585/2010. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1585/2010
Dosar nr. 288/2/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2625 din 17 iunie 2009 a admis acţiunea formulată de SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. şi pe cale de consecinţă a dispus anularea Ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008 emisă de aceasta din urmă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin ordonanţa sus-menţionată s-a dispus, în vederea protecţiei acţionarilor SC C. SA, obligarea consiliului de administraţie al acestui emitent să valideze, de îndată, toate subscrierile efectuate în cadrul dreptului de preferinţă şi să dispună cele necesare în vederea înregistrării acestora la O.R.C. sau să convoace de îndată şi să asigure derularea adunării generale extraordinare a acţionarilor în condiţiile prevăzute de art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1990, republicată, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei, având pe ordinea de zi validarea tuturor subscrierilor în cadrul dreptului de preferinţă aferent majorării capitalului social, hotărâtă în şedinţa consiliului de administraţie din data de 26 august 2008 sau ridicarea dreptului de preferinţă în condiţiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990, republicată, coroborate cu dispoziţiile art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Plângerea prealabilă formulată împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă prin Decizia nr. 2275 din 4 decembrie 2008 a C.N.V.M.
Cu privire la legalitatea ordonanţei prima instanţă a reţinut că obligaţiile impuse consiliului de administraţie al SC C. SA, prin ordonanţa C.N.V.M. exced competenţa acestuia din urmă, astfel cum este ea reglementată de dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 şi sunt de natură să aducă atingere manifestării de voinţă a acţionarilor, materializată în mandatul acordat consiliului de administraţie, în privinţa operaţiunilor de majorare a capitalului, în condiţiile în care legalitatea hotărârii acestui consiliu, din data de 13 octombrie 2008, revine instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de fond a concluzionat, faţă de aceste considerente că în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care să constate nelegalitatea hotărârii consiliului de administraţie al SC C. SA din data de 13 octombrie 2008, aprecierile de nelegalitate ale C.N.V.M. sunt lipsite de relevanţă juridică şi nu pot constitui premise pentru emiterea ordonanţei contestate.
Împotriva sentinţei civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal atât reclamanta SC C. SA Constanţa cât şi intimata C.N.V.M., prin care s-a solicitat, de către prima recurentă, admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării Ordonanţei nr. 636 din 30 noiembrie 2008 emisă de C.N.V.M. şi ca nefondată, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, şi, de către recurenta intimată, admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC C. SA Constanţa ca vădit netemeinică şi nelegală.
Cât priveşte recursul introdus de SC C. SA Constanţa, se constată că această parte a renunţat, prin cerere scrisă depusă la dosar, la judecata acestei căi de atac, iar faţă de această împrejurare se va lua act, în temeiul dispoziţiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., de renunţarea reclamantei la judecata recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
S-a învederat, prin motivele de recurs formulate de intimata C.N.V.M., că sunt incidente cazurile de modificare a hotărârii recurate prevăzute de prevederile art. 304 punctul 7 (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii), punctul 8 (prin hotărârea dată a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, s-a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia) şi punctul 9 (hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) C. proc. civ.
În primul rând, recurenta intimată a arătat că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că obligaţiile impuse consiliului de administraţie al SC C. SA prin ordonanţa contestată exced competenţei C.N.V.M. şi sunt de natură să aducă atingere manifestării de voinţă a acţionarilor SC C. SA materializată în mandatul acordat consiliului de administraţie în privinţa operaţiunilor de majorare a capitalului social, în condiţiile în care această prerogativă a C.N.V.M. este în mod expres prevăzută de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital. măsura dispusă de C.N.V.M. prin Ordonanţa nr. 636 din 30 octombrie 2008, s-a precizat, reprezintă o măsură legală care s-a impus ca urmare a constatării încălcării dispoziţiilor specifice pieţei de capital de către intimata-reclamantă şi, de asemenea, în virtutea prerogativelor sale fundamentale de protecţie a investitorilor pe piaţa de capital. Or, instanţa de fond, în cauză, trebuia să constate dacă şi în ce măsură acest act administrativ emis de C.N.V.M. a produs o vătămare în drepturile sau în interesele legitime ale reclamantei. Referitor la posibilitatea examinării legalităţii unei hotărâri a consiliului de administraţie al unei entităţi reglementate, s-a relevat faptul că în conformitate cu prerogativele legale ale C.N.V.M., în vederea îndeplinirii obiectivelor sale fundamentale de asigurare a protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase, C.N.V.M. este în drept să aprecieze cu privire la respectarea dispoziţiilor legale specifice domeniului pieţei de capital de către entităţile reglementate. În speţă, constatându-se că măsura adoptată de către consiliul de administraţie al SC C. SA de a nu acorda dreptul de preferinţă acţionarilor contravine dispoziţiilor legale specifice a pieţei de capital şi încalcă drepturile legale ale acţionarilor statuate prin Legea nr. 31/1990, C.N.V.M. a hotărât emiterea Ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008. Recurenta C.N.V.M. a recunoscut că la data emiterii Ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008 nu exista o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de constatare a nelegalităţii hotărârii consiliului de administraţie a SC C. SA din data de 13 octombrie 2008 dar s-a precizat ca intimata pârâtă nici nu a susţinut acest aspect, menţiunea din preambulul actului contestat nefiind de natură să conducă la nulitatea hotărârii în cauză.
Hotărârea consiliului de administraţie al SC C. SA din data de 13 octombrie 2008, s-a susţinut de către recurenta C.N.V.M., nu respectă prevederile legale în vigoare, deoarece: acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă (art. 216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990); orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea art. 216 din Legea nr. 31/1990 este anulabilă, potrivit dispoziţiilor art. 216 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; dreptul de preferinţă al acţionarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor (art. 217 alin. (1) din Legea nr. 31/1990); majorarea capitalului social cu aport în numerar se realizează prin emiterea de acţiuni noi ce sunt oferite spre subscriere; a) deţinătorilor de drepturi de preferinţă aparţinând acţionarilor existenţi la data de înregistrare care nu şi le-au înstrăinat în perioada de tranzacţionare a acestora, dacă este cazul sau dobândite în perioada de tranzacţionare a acestora (art. 130 alin. (1) din regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006); ridicarea dreptului de preferinţă poate fi hotărâtă de adunarea generală extraordinară a acţionarilor numai cu respectarea prevederilor art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 (art. 130 alin. (4) din regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006); în cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, ridicarea dreptului de preferinţă a acţionarilor de a subscrie noile acţiuni trebuie să fie hotărâtă în adunarea generală extraordinară a acţionarilor, la care participă cel puţin a V-a din numărul titularilor capitalului social, şi cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin 75% din drepturile de vot (art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004); dispoziţiile art. 203 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 66 din regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 definesc subiectul obligaţiei (de a efectua o ofertă publică de preluare obligatorie) astfel: o persoană care urmare a achiziţiilor sale deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale; o persoană sau persoanele care acţionează în mod concertat cu acesta şi care depăşesc pragul de 33% din drepturile de vot, au obligaţia de a derula o ofertă publică de preluare. Prin urmare, obligaţia aparţine persoanei sau grupului de persoane cu care aceasta acţionează în mod concertat. În speţă, acţiunile emise de SC C. SA Constanţa au fost achiziţionate de către E.P.S.L., iar ofertantul M.S.H. AG (persoană juridică ce acţionează în mod concertat cu acţionarul E.P.S.L.) este societatea mamă a acesteia. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. b) din Legea nr. 297/2004, până la proba contrară sunt prezumate că acţionează în mod concertat societatea mamă împreună cu filialele sale, precum şi oricare dintre filialele aceleaşi societăţi mamă între ele. Legiuitorul recunoaşte faptul că prin preluarea poziţiei de control de către o membră a unui grup, controlul este dobândit de fapt de către întregul grup în ansamblul său astfel iniţierea de către societatea mamă a respectivei oferte publice obligatorii este legitimă. în ceea ce priveşte termenul de 2 luni prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004, s-a subliniat de către recurenta C.N.V.M. că acesta nu este un termen de decădere, iar obligaţia derulării ofertei publice de preluare obligatorii subzistă până la îndeplinirea acesteia de către persoana/persoanele prevăzute de lege. În acest sens, ofertantul M.S.H. AG a depus diligentele necesare în vederea derulării ofertei publice, chiar dacă aceasta s-a realizat cu depăşirea acestui termen.
Exercitarea dreptului de preferinţă, a mai arătat recurenta C.N.V.M., nu intră sub incidenţa prevederilor art. 203 din Legea nr. 297/2004, deoarece: în materia ofertelor publice de preluare obligatorie, dobândirea de acţiuni ca urmare a exercitării dreptului de preferinţă este reglementată expres de dispoziţiile art. 205 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital; prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, emis în aplicarea Legii nr. 297/2004, reglementează faptul că consiliul de administraţie este îndreptăţit sa suspende drepturile de vot în cazul în care sunt incidente dispoziţiile art. 203 din Legea nr. 297/2004, acesta nefiind îndreptăţit să restrângă alte drepturi ale acţionarilor (art. 70 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006); subscrierea de acţiuni în cadrul dreptului de preferinţă reprezintă exercitarea unui drept al acţionarului, iar dobândirea respectivelor acţiuni se realizează la momentul înregistrării acestora la depozitarul central.
În plus, C.N.V.M. a precizat că în cazul în care majorarea capitalului social s-ar finaliza anterior închiderii ofertei publice obligatorii de preluare fără luarea în considerare a exercitării dreptului de preferinţă de către ofertant, această ofertă ar trebui revocată deoarece termenii ofertei s-ar modifica substanţial, respectiv ofertantul nu ar mai deţine peste 33% din drepturile de vot asupra emitentului. Înregistrarea majorării capitalului social fără luarea în considerare a dreptului de preferinţă exercitat de E.P.S.L. ar avea ca efect încetarea obligaţiei de a mai derula o ofertă publică obligatorie. Astfel, hotărârea consiliului de administraţie din data de 13 Octombrie 2008 aduce atingere atât acţionarului E.P.S.L., cât şi acţionarilor minoritari deoarece în cazul în care oferta publică de preluare obligatorie ar fi revocată, aceştia nu ar mai avea posibilitatea de a-şi înstrăina acţiunile la preţul prevăzut în cadrul ofertei.
Prin raportare la cele mai sus arătate, recurenta C.N.V.M. a apreciat că a procedat în mod legal, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 şi în scopul exercitării activităţii de supraveghere, la emiterea Ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008 prin care a solicitat consiliului de administraţie al reclamantei să dispună întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi, respectiv respectarea dispoziţiilor legale încălcate de acesta. Contrar celor susţinute de prima instanţă, recurenta a solicitat a se observa că obligaţia de a valida toate subscrierile efectuate în cadrul dreptului de preferinţă şi de a dispune cele necesare în vederea înregistrării acestora la O.R.C. sau obligaţia de a convoca şi de a asigura derularea adunării generale extraordinare a acţionarilor în condiţiile prevăzute de art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1990 reprezintă o măsură asiguratorie ce a fost adoptată de C.N.V.M. în considerarea rolului acestei instituţii de asigurare a protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:
Prin art. 1 din Ordonanţa nr. 636 din 30 octombrie 2009 C.N.V.M., în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi în baza analizei efectuată de direcţiile de specialitate din cadrul C.N.V.M din care s-a reţinut faptul că hotărârea consiliului de administraţie al SC C. SA Constanţa din data de 13 octombrie 2008 nu respectă prevederile legale în vigoare, a stabilit în sarcina consiliului de administraţie al reclamantei SC C. S.A Constanţa, în vederea protecţiei acţionarilor acestei societăţi comerciale, obligaţia alternativă constând fie în validarea deîndată a tuturor subscrierilor efectuate în cadrul dreptului de preferinţă şi a dispunerii, pe cale de consecinţă, a măsurilor necesare în vederea înregistrării acestora la O.R.C., fie în convocarea deîndată şi asigurarea derulării adunării generale extraordinare a acţionarilor în condiţiile prevăzute de art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei, având pe ordinea de zi validarea tuturor subscrierilor din cadrul dreptului de preferinţă aferent majorării capitalului social hotărâtă în şedinţa consiliului de administraţie din data de 26 august 2008 sau ridicarea dreptului de preferinţă în condiţiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990 republicată coroborate cu dispoziţiile art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital. S-a prevăzut, prin art. 2 din Ordonanţa nr. 636 din 30 octombrie 2009 a C.N.V.M., că în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la alin. (1) din ordonanţă. C.N.V.M. va solicita instanţei judecătoreşti competente, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, dispunerea convocării adunării generale a acţionarilor SC C. SA Constanţa.
Prin acţiunea cu care a investit instanţa de contencios administrativ reclamanta SC C. SA Constanţa a solicitat anularea Ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008 emis; de C.N.V.M., motivându-se, în esenţă, că actul atacat si constituie într-un veritabil abuz de drept (în condiţiile în care C.N.V.M. a emis ordonanţa atacată prin depăşirea atribuţiilor prevăzute de lege şi statutul de funcţionare) şi că ordonanţa atacată nu are temei legal (cu atât mai mult cu cât motivarea în drept a actului administrativ este eronată).
Prima instanţă, prin considerentele sentinţei civile nr. 2625 din 17 iunie 2009, a reţinut, în primul rând, că obligaţiile impuse consiliului de administraţie al SC C. SA prin ordonanţa contestată exced competenţei C.N.V.M., astfel cum această competenţă este reglementată prin dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, aceste obligaţii fiind de natură să aducă atingere manifestării de voinţă a acţionarilor SC C. SA materializată în mandatul acordat consiliului de administraţie în privinţa operaţiunilor de majorare a capitalului social. De asemenea, instanţa de fond a constatat că în mod nelegal pârâta C.N.V.M. a hotărât emiterea Ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008. În baza analizei efectuată de direcţiile de specialitate din cadrul C.N.V.M. din care se reţine faptul că hotărârea consiliului de administraţie al SC C. SA Constanţa din data de 13 octombrie nu respectă prevederile legale în vigoare, în condiţiile în care examinarea legalităţii hotărârii consiliului de administraţie din data de 13 octombrie 2008 revine instanţei de judecată care poate fi sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, pe calea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute formulată de orice persoană interesată. Or, cum la data emiterii ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008 nu exista o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de constatare a nelegalităţii Hotărârii consiliului de administraţie al SC C. SA Constanţa din data de 13 octombrie 2008, s-a statuat că aprecierile de nelegalitate ale C.N.V.M. sunt lipsite de relevanţă juridică şi nu pot constitui premisele adoptării ordonanţei contestate. În consecinţă, curtea de apel a constatat că acţiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată, dispunându-se în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, admiterea acesteia şi anularea Ordonanţei nr. 636 din data de 30 octombrie 2008 emisă de pârâta C.N.V.M.
C.N.V.M., potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin OUG nr. 25/2002, reglementează şi supraveghează piaţa de capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice acestora. C.N.V.M. are drept obiective fundamentale, cum dispune expres art. 2 din Statut: a) stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării pieţelor reglementate; b) promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumente financiare; c) asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; d) promovarea funcţionării corecte şi transparente a pieţelor reglementate; e) prevenirea manipulării pieţei şi a fraudei şi asigurarea integrităţii pieţelor reglementate; f) stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de practică onestă pe pieţele reglementate; g) adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariţiei riscului sistemic pe pieţele reglementate; h) prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau al intereselor acestora. În scopul exercitării activităţii de supraveghere, C.N.V.M. poate, printre altele, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (5) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, să verifice modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale şi statutare ale administratorilor, directorilor, directorilor executivi, precum şi ale altor persoane în legătură cu activitatea entităţilor reglementate sau supravegheate (lit. a); să solicite consiliului de administraţie al entităţilor reglementate, prevăzute la lit. a), întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi (lit. b); să solicite tribunalului competent să dispună convocarea de adunări generale ale acţionarilor, în cazul în care nu sunt respectate prevederile de la lit. b).
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că obligaţiile impuse consiliului de administraţie al SC C. SA Constanţa prin ordonanţa contestată au fost stabilite prin depăşirea competenţei recunoscute de lege în favoarea C.N.V.M., fiind evident că, din punct de vedere formal, cele dispuse prin art. 1 al Ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008 se încadrează în conţinutul prerogativei legale recunoscute în favoarea C.N.V.M. prin dispoziţiile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au constituit temeiul de drept al actului administrativ atacat.
Pe de altă parte, motivarea primei instanţe în sensul că aprecierile de nelegalitate referitoare la hotărârea consiliului de administraţie al SC C. SA Constanţa din data de 13 octombrie 2008, cuprinse în preambulul Ordonanţei nr. 636 din 30 octombrie 2008 emise de C.N.V.M., sunt lipsite de relevanţă juridică şi nu pot constitui premisele actului administrativ atacat, întrucât nu exista la data emiterii ordonanţei o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de constatare a nelegalităţii hotărârii menţionate, nu poate fi primită. Într-adevăr, la data emiterii actului administrativ atacat nu exista o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de constatare a nelegalităţii hotărârii consiliului de administraţie al SC C. SA Constanţa din data de 13 octombrie 2008 (prin care nu au fost validate subscrierile efectuate de acţionarul E.P.S.L. în cadrul dreptului de preferinţă aferent majorării de capital social al SC C. SA Constanţa hotărâtă în data de 26 august 2008), însă simpla menţiune din preambulul actului administrativ contestat, privitoare la nelegalitatea hotărârii consiliului de administraţie al intimatei reclamante din data de 13 octombrie 2008, nu este de natură să conducă, de plano, la concluzia nelegalităţii Ordonanţei nr. 636/2008, atâta vreme cât potrivit prevederilor legale în vigoare C.N.V.M. este în drept, în principiu, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale fundamentale de asigurare a protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase, să facă aprecieri cu privire la respectarea dispoziţiilor legale specifice domeniului pieţei de capital de către entităţile reglementate.
Potrivit dispoziţiilor art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile luate de consiliul de administraţie al unei societăţi admise la tranzacţionare, în exerciţiul atribuţiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor, au acelaşi regim ca şi hotărârile adunării generale a acţionarilor, în ceea ce priveşte publicitatea acestora şi posibilitatea de contestare în instanţă. Din acest punct de vedere, se constată că s-a făcut dovada, în faţa primei instanţe, că prin sentinţa comercială nr. 21 din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 7883/118/2008 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta E.P.S.L. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Constanţa şi au fost anulate în parte, numai în ceea ce priveşte anularea acţiunilor subscrise de reclamantă şi majorarea capitalului social al pârâtei, Hotărârile nr. 1 din 13 octombrie 2008 şi 2 din 13 octombrie 2008 adoptate de consiliul de administraţie al SC C. SA Constanţa. În aceste condiţii, instanţa de judecată, în temeiul rolului activ prevăzut de dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., şi pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei şi prevenirea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti greşite sau contradictorii, era datoare să pună în discuţia părţilor chestiunea incidenţei în cauză a prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitoare la suspendarea legală facultativă a judecăţii, şi să statueze asupra împrejurării dacă dezlegarea pricinii depinde sau nu, în tot sau în parte, de soluţia irevocabilă ce va fi pronunţată de instanţa comercială în cauza având ca obiect anularea hotărârii consiliului de administraţie al reclamantei SC C. SA Constanţa din data de 13 octombrie 2008.
În raport de cele mai sus arătate, cum cele reţinute de instanţa de fond în considerentele hotărârii atacate nu sunt întemeiate, se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, admiterea recursului declarat de pârâta C.N.V.M. împotriva sentinţei civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, pentru a fi analizate şi examinate şi celelalte motive de nelegalitate şi netemeinicie a actului administrativ atacat, invocate prin acţiunea reclamantei SC C. SA Constanţa.
În temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., prin decizie se va lua act de manifestarea de voinţă procesuală a reclamantei SC C. SA Constanţa, în sensul renunţării la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile mai sus menţionate. pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea reclamantei SC C. SA privind judecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de C.N.V.M.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1580/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1686/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
