ICCJ. Decizia nr. 1596/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1596/2010
Dosar nr. 9980/1/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Situaţia de fapt. Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Recurentele A.V., B.L.L., H.F., M.M. şi T.C.N., judecători în cadrul Judecătoriei Botoşani şi F.L., judecător în cadrul Judecătoriei Săveni, s-au înscris la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, opţiunea exprimată în scris de acestea fiind de promovare pe loc, la Tribunalul Botoşani, clasându-se pe locurile 3-8, în raport cu candidaţii care au participat pentru acelaşi post.
Prin hotărârea nr. 1249 din 09 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Tribunalul Botoşani şi a dispus promovarea pe loc a doamnelor A.L. şi U.M. de la Judecătoria Botoşani, începând cu 15 iulie 2009.
Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre probele de concurs menţionate la art. 17 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) - d) iar potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) şi (4) din Regulament promovarea în funcţii de execuţie vacante a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate, în raport de opţiunea candidaţilor. S-a constatat că toţi cei 8 candidaţi care au susţinut examenul de promovare pe loc la Tribunalul Botoşani îndeplinesc condiţiile de medie prevăzute de dispoziţiile art. 27 din Regulament, dar având în vedere că la instanţa în discuţie au fost scoase la concurs doar 2 posturi de execuţie, se impune promovarea pe loc a primilor 2 candidaţi.
Ulterior, recurentele A.V., B.L.L., M.M. şi T.C.N. au formulat cereri de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor din data de 31 mai 2009, prin care au solicitat promovarea în funcţii de execuţie la Tribunalul Botoşani.
Prin hotărârea nr. 1895 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cererile recurentelor au fost respinse ca inadmisibile.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că dispoziţiile art. 30 din Regulament se aplică numai situaţiei valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă, fiind, prin urmare, exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea pe loc.
2. Recursul declarat împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1249 din 9 iulie 2009 şi nr. 1895 din 29 octombrie 2009.
La data de 18 decembrie 2009, cele două hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost atacate cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentele A.V., B.L.L., F.L., M.M., T.C.N.şi H.F., care au solicitat: în ceea ce priveşte prima hotărâre: repunerea în termenul de declarare a recursului formulat împotriva acesteia, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să fie declarate admise în funcţii de execuţie, pe loc, la concursul organizat la data de 31 mai 2009 şi să se dispună promovarea în funcţii de execuţie pe loc, la Tribunalul Botoşani, iar în ceea ce priveşte hotărârea nr. 1895 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, anularea acesteia şi recunoaşterea gradului profesional de judecător de tribunal.
În susţinerea recursului lor, recurentele învederează că singura condiţie de promovare este obţinerea cel puţin a mediei generale 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs, condiţie pe care o şi îndeplinesc.
Mai arată recurentele că prin imposibilitatea candidaţilor care au optat pentru promovarea pe loc, de a-şi valorifica rezultatele obţinute la examenul din data de 31 mai 2009, li s-a creat o situaţie discriminatorie faţă de candidaţii care au avut pentru concurs posturi de promovare efectivă şi care au posibilitatea valorificării mediei de peste 7.
3. Apărările formulate de intimat.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia de tardivitate a recursului în ceea ce priveşte hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1249/2009 şi excepţia lipsei de interes cu privire la hotărârea nr. 1895/2009 pentru recurentele F.L. şi H.F. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
A. Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ. excepţiile invocate de intimat, Înalta Curte reţine următoarele:
1. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării recursului împotriva hotărârii nr. 1259 din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată, iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (7) ale aceluiaşi text, hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din interpretarea logică a acestor prevederi legale, rezultă că hotărârile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, se comunică de îndată după redactare, persoanelor în legătură cu care acestea au fost luate, pentru aceste persoane termenul de recurs începând să curgă de la data comunicării, potrivit dispoziţiilor alin. (7) al aceluiaşi articol.
Sintagma de la comunicare sau de la publicare, conţinută de prevederile acestui alineat, nu poate fi interpretată în sensul stabilirii ca moment al începerii curgerii termenului de recurs, în cazul persoanelor vizate direct de hotărârea atacată, data la care hotărârea este publicată, fiind evident că această a doua variantă prezentată de lege este aplicabilă oricăror altor persoane interesate să exercite calea recursului, altele decât judecătorii şi procurorii a căror carieră este vizată direct de către respectiva hotărâre. O altfel de interpretare ar fi de natură să înfrângă, pe de o parte caracterul imperativ al obligaţiei prevăzută în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, anterior menţionate, privind comunicarea de îndată a hotărârilor adoptate de Plen în temeiul acestui articol, iar pe de altă parte, ar constitui o încălcare a dreptului la apărare ca element constitutiv al dreptului la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, în sensul dat acestor termeni de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană.
În cauză, hotărârea nr. 1259 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu le-a fost comunicată recurentelor, deşi privea inclusiv drepturile şi cariera acestora (hotărârea având ca obiect validarea rezultatelor obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Tribunalul Botoşani, organizat la 31 mai 2009, printre care s-au numărat şi recurentele). În raport cu această împrejurare, devine evidentă concluzia că excepţia tardivităţii formulării recursului împotriva hotărârii nr. 1259 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
2. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a recurentelor F.L. şi H.F. în promovarea recursului cu privire la hotărârea nr. 1895/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reţine următorele:
Potrivit regulilor de procedură civilă, una din condiţiile esenţiale pentru promovarea unei acţiuni sau a unei căi de atac, este aceea ca partea care o exercita să justifice un interes, care trebuie să fie personal, legitim, născut şi actual.
În cauză, nu este îndeplinită condiţia justificării unui interes personal, având în vedere că hotărârea nr. 1895/2009 are ca obiect respingerea ca inadmisibile a cererilor formulate de recurentele A.V., B.L.L., M.M. şi T.C.N., prin care acestea au solicitat promovarea la Tribunalul Botoşani, prin valorificarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie (pe loc) organizat la data de 31 mai 2009, astfel încât această hotărâre nu se referă la recurentele F.L. şi H.F.
Astfel fiind, urmează ca excepţia lipsei de interes invocată de intimatul Consiliului Superior al Magistraturii să fie admisă şi pe cale de consecinţă, să fie respins recursul declarat de F.L. şi H.F. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1895 din 29 octombrie 2009, ca lipsit de interes.
B. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
În ceea ce priveşte hotărârea nr. 1249 din data de 09 iulie 2009, hotărâre prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Tribunalul Botoşani şi a dispus promovarea pe loc a doamnelor A.L. şi U.M., de la Judecătoria Botoşani, începând cu data de 15 iulie 2009, Înalta Curte, constată că aceasta este legală şi temeinică, fiind emisă cu o corectă raportare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt existentă în speţă.
Astfel, aşa cum rezultă din actele de la dosarul cauzei cât şi din cele susţinute de părţi, recurentele s-au înscris la concursul de promovare în funcţii de execuţie, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Tribunalul Botoşani, concurs la care au obţinut medii ce în acord cu dispoziţiile art. 27 din Regulament, au permis declararea lor ca admise, mediile obţinute clasându-le însă, pe locurile 3-8 din 8.
La Tribunalul Botoşani au fost scoase la concursul de promovare în execuţie, pe loc, două posturi de judecător.
Astfel fiind, în mod corect pârâtul, dând sens dispoziţiilor art. 28 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, potrivit cărora promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute în limita numărului de posturi aprobate, a dispus promovarea candidaţilor clasaţi pe primele două locuri, în ordinea mediilor obţinute şi nu a recurentelor.
Aşadar, faţă de împrejurarea că recurentele nu s-au încadrat în limita posturilor aprobate scoase la concurs, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, acestea nu au putut fi promovate, hotărârea atacată fiind, din acest considerent, legală şi temeinică, autoritatea publică intimată reţinând corect situaţia de fapt în raport cu materialul probator administrat în cauză şi realizând o încadrare juridică adecvată în funcţie de situaţia faptică.
În ceea ce priveşte hotărârea nr. 1895 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care pârâtul a respins ca inadmisibile cererile formulate de recurentele A.V., B.L.L., M.M. şi T.C.N., prin care acestea au solicitat promovarea la Tribunalul Botoşani, prin valorificarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie, organizat la 31 mai 2009, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, (1) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi Parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. (2) Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi ale art. 29 se aplică în mod corespunzător iar potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3), promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate”.
Este de necontestat faptul că recurentele, la momentul înscrierii la concursul organizat de Consiliului Superior al Magistraturii la 31 mai 2009, au optat pentru promovarea pe loc la Tribunalul Botoşani.
Hotărârea nr. 1895 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea recurentelor de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul din 31 mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru candidaţii care au formulat opţiune de „promovare efectivă” este legală şi temeinică şi în acord cu jurisprudenţa anterioară a Instanţei Supreme, de care instanţa de recurs este datoare să ţină seama, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza B. împotriva României (nr. 1). Hotărârea contestată este întemeiată, având în vedere că vacantarea unor posturi de execuţie care să permită valorificarea rezultatelor concursului în intervalul de 6 luni de la data rezultatelor finale este posibilă numai în cazul opţiunii de promovare efectivă, deoarece în situaţia promovării pe loc, nu se poate vorbi de posibila vacantare în intervalul respectiv a unor posturi, atâta timp cât asemenea posturi sunt scoase la concurs de către Consiliul Superior al Magistraturii şi nu presupun existenţa unui post de execuţie vacant.
În ceea ce priveşte aspectele învederate de recurente cu referire la situaţia de discriminare apărută ca urmare a imposibilităţii de valorificare a rezultatului obţinut la concursul din 31 mai 2009, Înalta Curte apreciază că, acestea sunt neîntemeiate, avându-se în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conceptul de discriminare este definit de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, republicată: prin această noţiune se înţelege ”orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”.
Alin. (2) al art. menţionat mai sus prevede că „dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare, în înţelesul prezentei ordonanţe”.
Alin. (3) al aceluiaşi articol exclude din sfera de cuprindere a conceptului de discriminare prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor instituite la alin. (1), faţă de alte persoane, dacă acestea sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
Faţă de prevederile art. 2 din OG nr. 137/2000, republicată, discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situaţii identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim şi fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate sau necesare.
Sintagma „în condiţii de egalitate”, utilizată de art. 2 din OG nr. 137/2000, republicată, nu poate fi interpretată decât prin raportare la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Legea fundamentală a ţării.
Acest principiu presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, această regulă fundamentală neopunându-se la stabilirea unor soluţii diferite pentru persoane aflate în situaţii distincte.
Totodată, raportat la dispoziţiile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Protocolul nr. 12 la Convenţie, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a afirmat constant că „a distinge nu înseamnă a discrimina” şi că pentru a deveni discriminatorie, diferenţa de tratament trebuie să privească situaţii analoage şi comparabile şi să nu se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Fredin împotriva Suediei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Hoffman împotriva Austriei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Spadea şi Scalabrino împotriva Italiei; Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit).
Or, în cauză diferenţa de tratament, privită prin prisma condiţiilor necesare procedurii de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, nu priveşte situaţii analoage sau comparabile, întrucât nu vizează persoane aflate în aceeaşi situaţie, atâta timp cât recurentele care au optat pentru promovarea pe loc invocă existenţa discriminării prin raportare la candidaţi care au formulat o altă opţiune, şi anume aceea de promovare efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului formulat împotriva hotărârii nr. 1249 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Respinge recursul declarat de A.V., B.L.L., F.L., M.M., T.C. şi H.F. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1249 din 9 iulie 2009, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de F.L. şi H.F. împotriva hotărârii Plenului Superior al Magistraturii nr. 1895 din 29 octombrie 2009, ca lipsit de interes.
Respinge recursul formulat de A.V., B.L.L., M.M. şi T.C.N. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1895 din 29 octombrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1635/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
