ICCJ. Decizia nr. 1696/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1696/2010
Dosar nr. 100/33/2009
Şedinţa publică de la 24 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 ianuarie 2009, reclamantul R.M.V. a solicitat obligarea pârâtului M.S.P. să-i permită participarea la primul test de selecţie de intrare în rezidenţiat cu timp parţial în specialitatea medicină de familie care va fi organizat, precum şi obligarea acestuia la plata sumei de 2.000 lei/lună până la data organizării unui nou test de selecţie de intrare în rezidenţiat cu timp parţial în specialitatea medicină de familie, reprezentând despăgubiri pentru interzicerea nelegală a participării la testul de selecţie de intrare în rezidenţiat cu timp parţial în specialitatea medicină de familie din sesiunea 9 iulie 2008.
La data de 18 martie 2009, reclamantul a precizat obiectul acţiunii, solicitând să se constate ca fiind nelegal refuzul pârâtului de a-i permite participarea la testarea pentru selecţia de intrare în rezidenţiat cu timp parţial în specialitatea medicină de familie din sesiunea 9 iulie 2008, răspuns comunicat prin Decizia nr. 8226 din 30 iunie 2008 şi să fie obligat pârâtul la despăgubiri în sumă de 21.000 lei pentru interzicerea nelegală de a participa la test.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 şi 3 alin. (2) din O.G. nr. 12/2008, aprobată prin Legea nr. 179/2008 pentru a participa la testul de selecţie organizat la data de 9 iulie 2008 pentru intrare în rezidenţiat cu timp parţial în specialitatea medicină de familie şi s-a înscris în această procedură, dar prin Decizia nr. 8226 din 30 iunie 2008 M.S.P. - C.N.P.D.S. a transmis către A.P.S.J. Bistriţa - Năsăud că nu a fost aprobată participarea sa la acţiunea de testare.
Reclamantul a susţinut că decizia pârâtului este nelegală, întrucât nu şi-a pierdut calitatea de medic, nu i-a fost ridicat dreptul de liberă practică, iar incompatibilităţile prevăzute de Legea nr. 161/2003 se referă la exercitarea altor funcţii publice sau desfăşurarea de activităţi remunerate sau neremunerate în domeniul public sau privat şi nu la participarea la formele specifice de învăţământ care asigură pregătirea profesională.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 171 din 15 aprilie 2009, prin care a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 4 alin. (5) şi art. 7 din O.G. nr. 12/2008 pentru a fi selectat la rezidenţiat cu timp parţial în specialitatea medicină de familie, deoarece nu desfăşoară activitate medicală în cadrul contractului încheiat cu C.A.S. Bistriţa Năsăud.
De asemenea, s-a apreciat că funcţia publică deţinută de reclamant, director general al D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, nu poate fi exercitată concomitent cu profesia de medic de familie, în considerarea dispoziţiilor art. 94 din Secţiunea a 5-a a Legii nr. 161/2003, potrivit cărora, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura acte activităţi, remunerate sau neremunerate în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
Recurentul a susţinut că soluţia instanţei de fond este rezultatul unei confuzii între dreptul de a participa la un test de selecţie de intrare în rezidenţiatul cu timp parţial şi efectuarea rezidenţiatului, la care pot participa numai medicii confirmaţi în rezidenţiat, care au susţinut şi promovat testul de selecţie de intrare în rezidenţiat.
Din acest motiv, s-a apreciat că au fost greşit aplicate prevederile art. 4 alin. (5) şi art. 7 din O.G. nr. 12/2008, care se referă numai la medicii confirmaţi în rezidenţiat şi nu la medicii care se înscriu în procedura de selecţie. Recurentul a criticat şi concluzia instanţei de fond privind situaţia de incompatibilitate între funcţia publică de director general al D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud şi activitatea de medic de familie, arătând că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 94 din secţiunea a 5-a a Legii nr. 161/2003, pentru că în termen de 60 de zile de la apariţia cazului de incompatibilitate avea posibilitatea să decidă dacă renunţă la funcţia publică şi urmează cursurile de rezidenţiat cu timp parţial, cu reluarea raporturilor contractuale ca medic de familie cu C.J.A.S.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile legale incidente în cauză, considerând fără temei că participarea la selecţia de intrare în rezidenţiatul cu timp parţial în specialitatea medicină de familie este condiţionată de existenţa unui loc de muncă şi a unui contract individual de muncă.
În realitate, aceste condiţii au fost prevăzute în art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 12/2008 pentru medicii cu drept de liberă practică deja selectaţi în rezidenţiat cu timp parţial, care sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii publice ca medici rezidenţi în specialitatea medicină de familie pe locul avut la data confirmării selecţiei, fără a se modifica natura contractului individual de muncă şi fără a se încheia contractul de muncă ca medic rezident.
De altfel, în art. 7 din acelaşi act normativ se prevede dreptul de opţiune al medicilor confirmaţi în rezidenţiatul cu timp parţial de a desfăşura activitatea medicală în cadrul contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate sau, după caz, în cadrul contractului individual de muncă.
Din aceste prevederi legale rezultă că participarea la testul de selecţie în rezidenţiat nu este condiţionată de existenţa unui loc de muncă sau a unui contract individual de muncă şi că singurele condiţii de înscriere sunt cele prevăzute de art. 6 din Ordinul nr. 918/2008 al M.S.P. Recurentul-reclamant a dovedit îndeplinirea acestor condiţii, fiind absolvent al facultăţii de medicină, medic de medicină generală, cu drept de liberă practică.
Instanţa de fond a interpretat eronat şi dispoziţiile art. 94 din Secţiunea a 5-a a Legii nr. 161/2003, deoarece numai în situaţia admiterii în rezidenţiat trebuie exprimată opţiunea pentru exercitarea funcţiei publice sau pentru efectuarea rezidenţiatului, ca formă specifică de învăţământ postuniversitar, iar nu anterior procedurii de selecţie.
Astfel, cum s-a constatat şi în Hotărârea din 8 ianuarie 2009 a C.N.C.D., refuzul ministerului intimat de a permite participarea la examenul de rezidenţiat a medicilor de medicină generală care ocupă o funcţie publică nu are o justificare obiectivă şi reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) şi (4), coroborat cu art. 6 lit. d) şi art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, iar criteriul discriminării este apartenenţa socio-profesională a candidatului la selecţia în rezidenţiatul cu timp parţial în specialitatea medicină de familie.
Prin interpretarea eronată a dispoziţiilor legale incidente, atât de către ministerul intimat, cât şi de instanţa de fond, dreptul recurentului - reclamant de a participa la procedura de selecţie în rezidenţiat a fost încălcat, astfel că se impune admiterea prezentului recurs în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmând a fi modificată în parte hotărârea atacată.
În baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte acţiunea, în sensul că se va constata refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Sănătăţii de a permite recurentului-reclamant R.M.V. participarea la examenul de rezidenţiat cu timp parţial, specialitatea medicină de familie în sesiunea din 9 iulie 2008.
Cererea de obligare a intimatului-pârât la plata despăgubirilor în sumă de 21.000 lei va fi respinsă, întrucât nu a fost dovedit prejudiciul pentru repararea căruia a fost solicitată suma respectivă.
De asemenea, va fi respinsă cererea de obligare a ministerului intimat la plata cheltuielilor de judecată, nefiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare pentru suportarea acestor cheltuieli în cuantumul indicat prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.M.V. împotriva sentinţei civile nr. 171 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea.
Constată refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Sănătăţii de a permite reclamantului participarea la examenul de rezidenţiat cu timp parţial, specialitatea medicină de familie în sesiunea din 9 iulie 2008.
Respinge ca nefondate celelalte cereri.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1678/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1699/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
