ICCJ. Decizia nr. 1738/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1738/2010
Dosar nr. 7057/62/2009
Şedinţa publică de la 25 martie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţa de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea formulată de executorul judecătoresc I.V.P., din circumscripţia Judecătoriei Carei, înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a solicitat încuviinţarea executării silite cerută de creditoarea SC S.E.A.C.I.D. SRL împotriva debitoarei U.A.T. Comuna Sanislău.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea.
Cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată în baza titlului executoriu, constând în sentinţa civilă nr. 190/CA, pronunţată în Dosarul nr. 19/62/2009 de secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ., art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 şi Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 a Curţii Constituţionale a României.
3. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu din data de 16 septembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7057/62/2009 de secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Braşov s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov şi s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.
S-a reţinut că în baza prevederilor art. 373, art. 3731 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererile de încuviinţare silită este judecătoria în circumscripţia Careia se face executarea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea SC S.E.A.C.I.D. SRL.
4. Hotărârea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 775/R pronunţată la data de 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul ca nefondat cu motivarea că din coroborarea art. 14 din O.U.G. nr. 119/2007 cu art. 373, art. 3731 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. se ajunge la concluzia că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este judecătoria în circumscripţia Careia se face executarea.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Carei sub Dosar nr. 7057/62/2009.
5. Hotărârea Judecătoriei Carei.
Prin încheierea din 15 decembrie 2009, pronunţată în Camera de Consiliu, Judecătoria Carei a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Totodată s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis cauza pentru soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că titlul executoriu constă în sentinţa civilă nr. 190/CA pronunţată în Dosarul nr. 19/62/2009 de Tribunalului Braşov, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, completul care a judecat cauza având specializarea „contencios administrativ”.
A mai reţinut Judecătoria Carei că în cauză sunt aplicabile dispoziţii derogatorii de la dreptul comun - reprezentat de art. 373 alin. (2) C. proc. civ. - şi anume art. 2 alin. (1) lit. ţ) raportat la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze orice litigii legate de executarea contractului administrativ, iar în materia contenciosului administrativ instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului.
A concluzionat Judecătoria Carei în sensul că, în funcţie de ramura de drept care reglementează raportul juridic care a generat obligaţia, acţiunea care are ca obiect somaţia de plată poate fi civilă, comercială sau de contencios administrativ, dar în cazul de faţă, în speţa rezultând neîndoielnic faptul că acţiunea a fost soluţionată în baza Legii nr. 554/2004, în raport de acest act normativ trebuind să se stabilească instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, ci nu în raport de O.U.G. nr. 119/2007.
6. Considerentele instanţei competente să soluţioneze conflictul negativ de competenţă.
În temeiul art. 22 C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.
6.1. În speţă, se pune problema competenţei materiale în soluţionarea unei cereri de executare silită a unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de o instanţă specializată în soluţionarea acţiunilor de contencios administrativ, în temeiul O.U.G. nr. 119/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 190/CA din 23 februarie 2009 a fost somat debitorul U.A.T. Comuna Sanislău, ca în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei SC S.E.A.C.I.D. SRL suma de 5.489,32 lei cu titlu de contravaloare servicii prestate, suma de 8.616,4 lei cu titlu de penalităţi calculate până la data de 30 octombrie 2008 şi, în continuare, penalităţi de 1% pe zi de întârziere calculate la debitul principal până la data achitării debitului, plus 39,3 lei cheltuieli de judecată.
6.2. Art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, defineşte instanţa de executare ca fiind „instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ”.
Dispoziţiile sus-menţionate se corelează cu cele prevăzute la art. 24 şi art. 25 din acelaşi act normativ.
Astfel, instanţa de executare este identică cu instanţa care a pronunţat fondul litigiului de contencios administrativ numai în situaţia în care autoritatea publică a fost obligată:
- să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ;
- să efectueze anumite operaţiuni administrative.
Instanţa de executare, în aceste cazuri, poate să aplice sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) din Lege.
6.3. Cererea de executare silită în discuţie priveşte executarea silită a unor sume de bani, iar sentinţa civilă nr. 190/CA din 23 februarie 2009 nu a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, fiind o hotărâre de încuviinţare a somaţiei de plată.
6.4. În privinţa executării silite a sumelor de bani reprezentând debite, O.U.G. nr. 119/2007 nu conţine norme derogatorii.
Indiferent dacă somaţia de plată este soluţionată de o instanţă de contencios administrativ, potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 119/2007 împotriva executării silite a ordonanţei de plată, debitorul poate face contestaţie la executare potrivit dreptului comun, care, conform art. 373 C. proc. civ. este judecătoria.
6.5. Pe calea cererii de încuviinţare a executării silite şi a contestaţiei la executare propriu-zisă nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare, de unde rezultă că nu se cenzurează dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate de o instanţă superioară.
6.6. Judecătoria Carei prin pronunţarea Încheierii din 15 decembrie 2009 a încălcat nu numai normele de competenţă stabilite prin O.U.G. nr. 119/2007, dar şi prevederile art. 315 C. proc. civ., conform cărora, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Judecătoria nu mai putea invoca excepţia de necompetenţă materială, în condiţiile în care prin Decizia nr. 775/R din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, ca instanţă ce a soluţionat recursul formulat împotriva sentinţei de declinare a competenţei, a respins recursul şi a constatat că sentinţa de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Carei este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea SC S.E.A.C.I.D. SRL şi debitoarea U.A.T. Comuna Sanislău, în favoarea Judecătoriei Carei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1714/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1752/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
