ICCJ. Decizia nr. 1718/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1718/2010
Dosar nr. 240/54/2009
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 ianuarie 2009 şi înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 70/54/2009, reclamanta SC C.E. SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., A.F.P.C. şi D.G.F.P. Dolj să se dispună anularea Deciziei nr. 197 din 23 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Dolj, a Deciziilor de impunere din 28 august 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală emise de A.F.P.C.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că actele administrativ fiscale pe care le contestă sunt netemeinice şi nelegale, cu privire la sumele de: 43.875 lei - impozit pe profit, 10.895 lei majorări de întârziere şi penalităţi aferente impozitului pe profit, 729.009 lei – T.V.A., 140.898 accesorii aferente T.V.A., 3.840 lei dividende şi 2.296 lei majorări de întârziere şi penalităţi.
Reclamanta a mai arătat că în ceea ce priveşte respingerea contestaţiei în procedura prealabilă ca nedovedită şi nemotivată, soluţia organelor fiscale este vădit nelegală, în condiţiile în care, contestaţia a fost motivată, iar în dovedirea acesteia s-au depus înscrisuri probatorii.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 70/54/2009, constatându-se că din eroare dosarul a fost înregistrat ca dosar de achiziţie publică, cauza a fost scoasă de pe rol şi înaintată serviciului arhivă în vederea repartizării aleatorii la un complet de fond.
La data de 22 ianuarie 2009, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe ca dosar de fond, sub nr. 240/54/2009.
La termenul de judecată din data de 17 februarie 2009 reclamanta a depus la dosar o precizare la acţiunea iniţială în cuprinsul căreia a dezvoltat motivele de nelegalitate şi netemeinicie a actelor administrativ fiscale contestate.
La data de 17 martie 2009, pârâta D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru A.N.A.F. Bucureşti şi A.F.P.C. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. s-a arătat că această pârâtă nu are calitatea de emitent al actelor administrative fiscale contestate.
În motivarea excepţiei inadmisibilităţii, s-a arătat că, acţiunea dedusă judecăţii este inadmisibilă întrucât prin Decizia nr. 197/2008, organele fiscale nu au analizat pe fond contestaţia.
Prin sentinţa nr. 173 din 12 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.E. SRL, astfel cum aceasta a fost precizată; a anulat Decizia nr. 197 din 23 decembrie 2008 emisă de către D.G.F.P. Dolj; a obligat pârâta D.G.F.P. Dolj să emită o altă decizie prin care să se pronunţe asupra fondului contestaţiei înregistrate sub nr. 81890 din 9 septembrie 2008 la A.F.P.C. şi a respins petitul privind anularea Deciziei de impunere nr. 4681 din 28 august 2008, a raportului de impunere fiscală din 27 august 2008 şi a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere din 28 august 2008, întocmite de către pârâta A.F.P.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâta A.N.A.F. în cuprinsul întâmpinării s-a apreciat că aceasta este întemeiată.
Pârâta A.N.A.F. nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii, întrucât această autoritate nu a emis niciunul dintre actele contestate şi nici nu are competenţa legală de a soluţiona contestaţia îndreptată împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere a căror anulare se solicită de către reclamantă.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii s-a constat că, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că aceasta a solicitat ca în ipoteza în care va fi admisă cererea de chemare în judecată, pârâta D.G.F.P. Dolj să fie obligată să soluţioneze pe fond contestaţia îndreptată împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere.
De asemenea, la data de 12 mai 2009 reprezentantul pârâtelor D.G.F.P. Dolj, A.F.P.C. şi A.N.A.F. a învederat instanţei că faţă de precizarea făcută de către reclamantă, nu mai insistă în soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii.
Cu toate acestea, având în vedere că reclamanta nu a renunţat expres la judecata capătului de cerere privind anularea deciziilor de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, precum şi faptul că prin Decizia nr. 197/2008 emisă de către D.G.F.P. Dolj în soluţionarea contestaţiei administrative, pârâta a respins contestaţia ca nemotivată şi nedovedită, fără să o fi examinat pe fond, Curtea a apreciat că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată cu privire la acest capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată este în parte întemeiată, cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 197 din 23 decembrie 2008, emisă de către D.G.F.P. Dolj.
S-a statuat că reclamanta, deşi nu şi-a motivat în drept contestaţia, a motivat-o în fapt şi prin precizarea depusă în faza soluţionării contestaţiei administrative, la data de 11 septembrie 2008, a indicat sumele contestate ca nedatorate, fapt care impunea soluţionarea pe fond a contestaţiei şi nu respingerea ca nemotivată.
În ceea ce priveşte respingerea ca nedovedită a contestaţiei administrative, s-a constatat că soluţia adoptată de organele fiscale este neîntemeiată datorită faptului că reclamanta a răspuns solicitărilor organelor fiscale în sensul că a depus documentele enumerate în cuprinsul adresei din 20 octombrie 2008.
S-a reţinut că la emiterea Deciziei nr. 197/2008 au fost încălcate dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (4) C. proCod Fiscal, ceea ce determină anularea acesteia şi obligarea D.G.F.P. Dolj să emită o altă decizie prin care să se pronunţe asupra fondului contestaţiei înregistrată sub nr. 8190 din 9 septembrie 2008 la A.N.A.F. Craiova.
Referitor la petitul privind anularea deciziei de impunere nr. 468/2008, a raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere întocmite de către pârâta A.F.P.C., instanţa de fond l-a respins, dat fiind faptul că în procedura administrativă, prin Decizia nr. 197/2008, nu a fost soluţionat fondul contestaţiei.
Împotriva sentinţei nr. 173 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs D.G.F.P. Dolj, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se susţine că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, fiindu-i aduse, în esenţă, următoarele critici.
Instanţa de fond a dat o interpretare eronată art. 206 C. proCod Fiscal, în condiţiile în care aceste dispoziţii prevăd obligativitatea contestatorului de a-şi motiva şi în drept contestaţia. Întrucât acesta nu a îndeplinit această obligaţie, organului de soluţionare a contestaţiei nu îi revine sarcina de a identifica motivele de drept pe care se întemeiază aceasta.
Se menţionează şi faptul că hotărârea conţine motive contradictorii întrucât, deşi prima instanţă a reţinut cerinţa îndeplinirii cumulative a prevederilor art. 206 menţionat, eronat a admis în parte acţiunea, considerând că respingerea cererii pentru neindicarea motivelor de drept este o măsură drastică, luată cu exces de formalism.
În opinia recurentei-pârâte instanţa de fond în mod greşit a reţinut că intimata-reclamantă a depus documentele menţionate în cuprinsul adresei din 20 octombrie 2008, deoarece aceasta nu a înaintat contractul de comodat, autorizaţia de construire a proiectului, devizele şi situaţiile de lucrări, procesele verbale de recepţie, ori, în lipsa acestora, contestaţia este nedovedită, fiind corectă soluţia pronunţată de D.G.F.P. Dolj prin Decizia nr. 197/2008.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare şi concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată, dat fiind faptul că însăşi organul fiscal în considerentele Deciziei nr. 197/2008 a reţinut corecta motivare, în condiţiile în care susţine că trece la soluţionarea pe fond, astfel că nu putea respinge contestaţia ca nemotivată şi nedovedită.
De asemenea, se arată că a motivat contestaţia administrativă, expunându-şi pe larg argumentele în ceea ce priveşte nelegalitatea actelor contestate, iar la 16 martie 2010 prin Decizia nr. 13, organul de control a dispus reverificarea sa, inclusiv pentru T.V.A. şi impozit pe profit, aferente unor perioade cuprinse în actele contestate, fapt care impune, mai mult, analizarea pe fond a plângerii administrative.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Este adevărat că, în raport de dispoziţiile art. 206 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contestaţia împotriva titlului de creanţă trebuie să cuprindă, printre altele şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază.
De asemenea potrivit pct. 12.1 şi 12.5 din Instrucţiunile pentru aplicarea art. 216 al OG nr. 92/2003, aprobate prin Ordinul nr. 519/2005, contestaţia poate fi respinsă ca nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării.
Însă, din cuprinsul Deciziei nr. 197 din 23 decembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă în soluţionarea plângerii prealabile cât şi din contestaţia intimatei-reclamante înregistrată sub nr. 81890 din 9 septembrie 2008 la pârâtă (dosar fond) rezultă că intimata-reclamantă a menţionat în contestaţie argumentele pentru care a apreciat ca fiind nelegale sumele impuse prin Decizia de impunere din 28 august 2008, fiind invocate în drept şi prevederile Codului fiscal şi art. 969 şi următoarele C. civ.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în raport de argumentele aduse în susţinerile contestaţiei, aceasta îndeplinea cerinţa motivării, fiind posibilă soluţionarea pe fond a acesteia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 213 alin. (1) C. proCod Fiscal
În consecinţă sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar organul fiscal trebuie să analizeze contestaţia formulată de intimata-reclamantă în procedura administrativă prealabilă şi să se pronunţe cu privire la temeinicia impunerii sumelor menţionate şi contestate din Decizia de impunere nr. 469/2008.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu a fost infirmată susţinerea intimatei-reclamante potrivit căreia s-a emis Decizia de reverificare din 16 martie 2010, cu privire la T.V.A. pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 mai 2008 şi impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2007, perioade ce au format obiectul verificării şi prin actele contestate în cauza de faţă, fapt ce impune o analiză pe fond a contestaţiei.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj, împotriva sentinţei nr. 173 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1711/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1727/2010. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
