ICCJ. Decizia nr. 1728/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1728/2010
Dosar nr. 9227/1/2009
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 46 din 26 martie 2009, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de C.C., în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi B.R.D. – G.S.G. SA Bucureşti şi în consecinţă a anulat Hotărârea nr. 628 din 22 octombrie 2008 emisă de C.N.C.D. şi a obligat pârâta B.R.D. – G.S.G. SA să încheie cu reclamantul un contract de credit în baza cererii de credit din 21 februarie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul fondului a reţinut următoarele:
La data de 21 februarie 2008, reclamantul s-a adresat B.R. – A.B.B., solicitând acordarea unui credit în cuantum de 4200 lei pe o perioadă de 5 ani, în vederea achiziţionării unui autoturism, credit a cărei dobândă este suportată de stat prin bugetul A.N.P.H., conform art. 27 din Legea nr. 448/2006. Au fost anexate cererii documentele specifice necesare, potrivit normelor băncii înscrise în anexa 27 din instrucţiunea „credite persoane fizice", respectiv Decizia de încadrare în grad de handicap şi adeverinţa conţinând acordul A.N.R.P. pentru plata dobânzii, în situaţia în care solicitantul va fi acceptat în vederea acordării creditului.
Cererea a fost supusă procedurii standard de analiză prin introducerea în sistem a informaţiilor puse la dispoziţie de solicitant, Decizia emisă în urma acestei aplicaţii informatice stabilind că petentul ar fi avut un grad de îndatorare de 33% din venitul lunar, nivel ridicat pentru o persoană cu nevoi speciale şi cu posibilităţi financiare reduse, de 520 lei/lună.
Întrucât solicitantul suferă de o boală psihică şi are posibilităţi financiare reduse, consilierul de credite, fără a avea pregătirea medicală necesară, a manifestat îndoieli cu privire la caracterul neviciat al consimţământului acestuia, în condiţiile în care prezenta diagnosticul de tulburare organică de personalitate cu manifestări impulsive cverulente post Tec, intelect inegal dezvoltat.
Având în vedere considerentele sentinţei nr. 38 din 7 aprilie 2008, reclamantul a sesizat C.N.C.D. pentru a fi obligată instituţia de credit la aprobarea creditului, arătând că are discernământ, are permis de conducere şi prezintă garanţii pentru restituirea acestuia.
Prin hotărârea nr. 628 din 22 octombrie 2008 s-a stabilit că faptele prezentate nu întrunesc elementele constitutive ale diminuării prevăzute de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, dispunându-se clasarea dosarului şi măsurile administrative corespunzătoare.
C.N.C.D. a reţinut, că afecţiunea psihică nu a constituit un obiter dictum decisiv pentru respingerea cererii, de vreme ce, pe de o parte, cererea a fost preluată de un angajament al băncii şi a fost procesată, iar pe de altă parte, a fost supusă ulterior analizei prin intermediul unei aplicaţii informatice care operează pe baza unor indicatori obiectivi, corelativi venitului realizat, cheltuielilor angajate de solicitant, valorii creditului, perioadei de rambursare şi gradului total de îndatorare.
Nemulţumit de această hotărâre, reclamantul a declanşat acest litigiu, iar faţă de situaţia de fapt prezentată, pe baza actelor dosarului şi în raport cu prevederile art. 2 din OG nr. 137/2000, art. 14 din C.E.D.O., jurisprudenţa C.E.D.O., Jurisprudenţa C.J.C.E. şi Regulamentul B.N.R. nr. 3/2007, instanţa a concluzionat că acţiunea reclamantului este întemeiată, întrucât gradul de îndatorare stabilit de instituţia bancară pârâtă (33%) este inferior celui maxim stabilit de B.N.R. (40%), iar reclamantul nu mai are alţi membrii ai familiei faţă de care să fie obligat la întreţinere.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 42 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/2007, completat şi modificat prin Regulamentul nr. 11/2008, acestea fiind ulterioare datei soluţionării cererii, la a cărei procesare s-a avut în vedere, de altfel, numai valoarea pensiei de care beneficiază reclamantul, fără a fi reţinută şi marja de 20% faţă de un an anterior, ca referinţă vizată de respectivele dispoziţii.
În aceste împrejurări, având în vedere şi faptul că nu s-a dovedit existenţa unei reglementări a băncii privind nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, diferite de cele ale B.N.R., s-a constatat că sub aspect formal, reclamantul se încadra în condiţiile generale şi speciale de acordare a creditului, iar schimbarea atitudinii reprezentanţilor instituţiei de credit capătă în acest context valenţe concludente calificării naturii discriminatorii a refuzului practicat, o influenţă hotărâtoare având în acest sens situaţia personală a acestuia, aceea de persoană cu handicap psihic.
Apreciind existenţa unei fapte de discriminare prin restricţia acordării creditului întemeiată pe această situaţie a reclamantului, instanţa a anulat Hotărârea nr. 628 din 22 octombrie 2008, iar pentru restabilirea situaţiei anterioare, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3), teza finală din OG nr. 137/2000, republicată, a obligat instituţia de credit pârâtă să încheie contractul de credit, conform cererii formulate de reclamant în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii C.N.C.D. şi B.R.D. – G.S.G. SA.
Prin Decizia nr. 5148 din 17 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de C.N.C.D. şi B.R.D. – G.S.G. SA, împotriva sentinţei civile nr. 46 din 26 martie a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi a modificat în tot sentinţa atacată şi în fond a respins acţiunea formulată de reclamantul C.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţiile autorităţii de lucru judecat şi inadmisibilităţii acţiunii.
Prin sentinţa nr. 38 din 7 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 98/32/2008, devenită irevocabilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu A.N.P.H., M.M.F.E.Ş. şi B.R.D., având ca obiect obligarea băncii la acordarea unui credit.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut că respingerea cererii de acordare a creditului, în raport cu normele de creditare privitoare la venituri şi criteriile de eligibilitate, nu face aplicabile dispoziţiile legii contenciosului administrativ, potrivit cărora se poate adresa instanţei specializate numai persoana vătămată de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri.
Prin aceeaşi hotărâre s-a apreciat că reclamantul are la îndemână o acţiune de drept comun în obligarea băncii la acordarea creditului, dacă apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de creditare, iar pentru pretinsa discriminare dată de handicapul său are posibilitatea de a se adresa C.N.C.D., în condiţiile art. 2 şi art. 10 lit. d) din OG nr. 137/2000.
Având în vedere aceste din urmă alegaţii, la 2 iunie 2008 reclamantul a sesizat C.N.C.D., solicitând constatarea unei fapte de discriminare, circumstanţiată prin refuzul acordării creditului pe motivul handicapului.
Prin hotărârea nr. 628 din 22 octombrie 2008, C.N.C.D. a decis că faptele prezentate nu întrunesc elementele constitutive ale unei discriminări, prevăzute de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, dispunând clasarea dosarului.
Această hotărâre a format obiectul controlului de legalitate în prezentul dosar, astfel că, în absenţa identităţii de cauză în privinţa pretenţiilor reclamantului vizând obligarea B.R.D. la acordarea creditului, incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat nu poate fi reţinută.
Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat doar atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, tripla identitate de obiect, cauză şi părţi fiind constituită, aşadar, ca şi condiţie a existenţei autorităţii de lucru judecat.
Principiul autorităţii lucrului judecat împiedică, din motiv de ordine publică şi de securitate a raporturilor juridice, contrazicerea unei hotărâri judecătoreşti definitive printr-o altă hotărâre. Excepţia lucrului judecat are ca efect împiedicarea contradicţiilor între ceea ce s-a dispus ori s-ar dispune, respectiv între dispoziţiile hotărârilor, spre deosebire de prezumţia lucrului judecat, care presupune numai identitatea de chestiuni litigioase tranşate prin hotărâre. Această prezumţie simplifică dovada faptului pe care se întemeiază dreptul subiectiv şi evocă efectul pozitiv al lucrului judecat, asigurând consecvenţa în judecată, aşa încât, rezolvându-se în fond o a doua acţiune, se vor respecta constatările făcute în primul proces.
Prin urmare, din perspectiva acestei prezumţii, se impunea a fi avute în vedere statuările primei hotărâri, circumscrise inaplicabilităţii dispoziţiilor legii contenciosului administrativ în privinţa refuzului de acordare a creditului întemeiat pe normele de creditare privitoare la venituri şi criteriile de eligibilitate.
În acest condiţii, recurgând la mijloacele procesuale puse la îndemâna sa de art. 161 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi de art. 129 C. proc. civ., judecătorul fondului era îndrituit să pună în discuţia părţilor, să dispună măsura citării în proces a B.R.D. doar în calitatea sa de autoare a pretinsei fapte discriminatorii, calitate în care a participat şi în procedura jurisdicţională desfăşurată în condiţiile OG nr. 137/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 324/2006. Examinarea în concret a modalităţii de determinare a gardului de îndatorare şi a criteriilor de eligibilitate pentru accesarea unui credit de la o persoană juridică de drept privat excede competenţei instanţei specializate de contencios administrativ, în ipoteza constatării existenţei unui tratament discriminatoriu nejustificat aplicarea principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară presupunând doar reanalizarea cererii de creditare şi nicidecum obligarea instituţiei de credit la încheierea unui astfel de contract.
Cu toate acestea, în raport cu obiectul acţiunii reclamantului, instanţa fiind investită să exercite controlul de legalitate în privinţa Hotărârii nr. 628 din 22 octombrie 2008, emisă de C.N.C.D., în condiţiile OG nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu poate fi reţinută.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a reţinut în mod greşit existenţa unui tratament discriminatoriu nejustificat, refuzul acordării creditului în vederea achiziţionării unui autoturism fiind conform cu normele legale incidente în cauză şi cu politica de risc a băncii.
Prin urmare, în scopul analizei existenţei unei discriminări, instanţa era datoare să determine persoanele ce vor fi comparate şi să verifice dacă o altă persoană fizică, aflată în aceeaşi situaţie, respectiv care a solicitat acelaşi tip de credit, are aceeaşi vârstă şi aceleaşi venituri ca şi reclamantul şi nu are alte persoane în întreţinere, ar fi obţinut o decizie favorabilă la solicitarea de acordare a creditului în urma analizării cererii şi informaţiilor solicitate.
Or, actele dosarului atestă cu certitudine faptul că cererea reclamantului a fost preluată de un angajat al B.R.D. şi supusă procedurii standard de analiză a oricărei cereri de credit. Această analiză se face prin intermediul unei aplicaţii informatice care operează pe baza unor indicatori obiectivi: venitul realizat, vârsta şi cheltuielile angajate de solicitant, valoarea creditului, perioada de rambursare, gradul total de îndatorare.
Împotriva Deciziei nr. 5148 din 17 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire C.C. în temeiul dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ.
Prin cererea de revizuire revizuentul susţine că, din punctul său de vedere actele depuse la dosar de B.R.D. – G.S.G. SA, de acordare a creditelor pentru persoanele cu handicap, sunt neconforme cu prevederile legale, respectiv art. 27 din Legea nr. 448/2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
De asemenea, se precizează faptul că în mod nejustificat şi nelegal ia fost refuzată acordarea unui credit de către B.R.D. – G.S.G. SA, în condiţiile în care îndeplinea cerinţele Legii nr. 448/2006, republicată.
Intimata B.R.D. – G.S.G. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, întrucât motivele acestei cereri, astfel cum a fost formulată de revizuent, nu pot fi încadrate în niciunul din cele 9 cazuri prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 şi 323 alin. (1) C. proc. civ., reţine faptul că revizuirea este formulată împotriva unei hotărâri rămase definitive, dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, însă motivele acestei cereri nu pot fi încadrate în niciunul dintre cele 9 cazuri prevăzute de codul de procedură civilă ci vizează aspecte legate de soluţionarea cauzei în fond, dorindu-se în realitate o rejudecare a recursului şi pronunţarea unei decizii favorabile.
Această situaţie contravine principiului securităţii raporturilor juridice care implică respectarea principiului res judicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive şi irevocabile, obligatorii, şi, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei, în acest sens fiind şi jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. (cauza M. împotriva României, la 29 iulie 2008).
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse se apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ., astfel că va fi respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de C.C. împotriva Deciziei nr. 5148 din 17 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1727/2010. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1736/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
