ICCJ. Decizia nr. 1800/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1800/2010
Dosar nr. 33200/3/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2308 din 2 iunie 2009 a Curţi de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea formulată de reclamanta C.N. în contradictoriu cu pârâtul OGR. având ca obiect anularea Hotărârii C.A.OGR. din 24 ianuarie 2008 şi a deciziei nr. 26 din 27 martie 2008 emisă de C.D.OGR.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea din 24 ianuarie 2008 a C.A.OGR. s-a acordat reclamantei gradul II de autorizare ca geodez cu drept de semnătură, iar prin Decizia nr. 26 din 27 martie 2008 a C.D.OGR. a fost respinsă contestaţia reclamantei formulată împotriva hotărârii arătate.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta are experienţa profesională în domeniul menţionat, însă în ceea ce priveşte portofoliul de lucrări nu a făcut nicio dovadă din care să reiasă îndeplinirea condiţiei menţionată de dispoziţiile art. 70 pct. 1 lit. b) din Regulament, pentru a-i fi acordat gradul I, cum a solicitat.
De asemenea, instanţa a reţinut că reclamanta nu a prezentat nici dosarul de autorizare, nici alte lucrări ori studii pe care le-a realizat şi care ar fi îndreptăţit-o să beneficieze de gradul I de autorizare în profesie.
2. Motivele de recurs formulate de reclamanta C.N.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta C.N.
A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia au fost susţinute următoarele critici raportat la sentinţa atacată:
- hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiului dreptului la apărare şi al rolului activ al instanţei întrucât instanţa a respins fără temei cererile de administrare a probelor cu martori şi interogatoriu;
- instanţa a interpretat greşit actele dosarului, menţionând că nu s-a făcut dovada existenţei unui portofoliu de lucrări deşi lista acestora a fost depusă la dosar;
- prin hotărârea pronunţată, instanţa a ignorat că prin actele atacate i-a fost luat un drept deja dobândit, fiind practic retrogradată fără un motiv real, în condiţiile în care, până la emiterea hotărârii din data de 24 ianuarie 2008 a deţinut cel mai înalt grad acordat în profesie;
- în fine, s-a susţinut că prin hotărârea luată se realizează o discriminare între angajaţii din mediul privat şi cei din instituţiile publice.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., faţă de prevederile legale din materia supusă analizei şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv care să atragă fie casarea, fie modificarea hotărârii recurate, în considerarea celor în continuare arătate.
În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte consideră că actele a căror anulare a fost solicitată de recurenta-reclamantă au fost emise de autoritatea intimată cu deplina respectare a prevederilor legale în vigoare la acel moment, respectiv Hotărârea C.A.OG din 24 ianuarie 2008 şi Decizia nr. 26 din 27 martie 2008 a C.D.OGR.
Abrogarea ulterioară a Legii nr. 16/2007, urmare a constatării neconstituţionalităţii acesteia prin Decizia Curţii Constituţionale (nr. 1150 din 6 noiembrie 2008), nu este evident, de natură a atrage caracterul nelegal al respectivelor hotărâri, întrucât, după cum corect s-a şi menţionat, astfel de decizii produc efecte numai pentru viitor.
Nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante vizând încălcarea dreptului la apărare ca şi a rolului activ al instanţei, prin neadmiterea unor probe dar şi prin greşita interpretare a celor administrate, câtă vreme atât considerentele hotărârii dar şi încheierile premergătoare prezintă într-o manieră detaliată şi convingătoare elementele de fapt şi de drept pe care prima instanţă şi-a fundamentat soluţia.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a procedat corect atunci când a respins, motivat, administrarea probelor cu martori şi interogatoriu (dosar Curtea de Apel) apreciate ca nefiind utile, date fiind, pe de-o parte, aspectele de fapt care, raportat la natura şi obiectul cauzei puteau fi dovedite numai cu înscrisuri dar şi prevederile legale incidente, respectiv art. 70 pct. 1 lit. b) din Regulamentul O.F.OGR., în vigoare la acea dată. Raportat la conţinutul normei incidente, prima instanţă a apreciat motivat şi întemeiat că nu s-au produs dovezi în sensul îndeplinirii condiţiei menţionate în ceea ce priveşte portofoliul diversificat de lucrări, ce nu a fost prezentat de recurentă deşi i-a fost solicitat.
Nefondate sunt şi toate celelalte critici ale recurentei în condiţiile în care actele administrative atacate au fost emise motivat, nu au înlăturat nici unul din drepturile existente ale recurentei şi nici nu au creat acesteia o situaţie discriminatorie, după cum fără temei s-a susţinut, autorizarea dreptului de semnătură de un anumit grad realizându-se în conformitate cu competenţele avute la acea dată de organul emitent, exercitate în limitele legale conferite şi raportat la textul de lege aplicabil.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N. împotriva sentinţei nr. 2308 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1757/2010. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3055/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
