ICCJ. Decizia nr. 3060/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3060/2010
Dosar nr. 8542/2/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3182 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiate acţiunile conexe formulate de reclamanta A.S.M. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Direcţia Generală Medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarele:
Reclamanta, medic primar, specialitatea medicină de familie în cadrul Centrului medical Judeţean Tulcea al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu funcţia de medic de unitate de poliţie cu grad profesional de comisar de poliţie, a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin petiţia înregistrată din 7 aprilie 2008, solicitând constatarea discriminării instituite prin stabilirea ca şi condiţie de înscriere la concurs a vechimii de minim 6 luni în funcţii de conducere şi stabilirea de vechime conform Ordinul M.A.I. nr. 588/2005 şi Ordinul M.AI nr. 1463/2006.
Având în vedere dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 360/2002 şi dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. c) din O.M.A.I. nr. 588/2005 pentru aprobarea ghidului personalului M.I.R.A., instanţa de fond a apreciat că pentru ocuparea fiecărei funcţii de conducere din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative sunt reglementate condiţii cu privire la numărul de ani de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei, precum şi un număr de ani vechime în funcţii de conducere.
Instanţa de fond a considerat că petiţia reclamantei prin care aceasta a solicitat ca pârâtul să se pronunţe asupra unei situaţii de fapt, să analizeze o situaţie concretă corelativă îndeplinirii sau nu a condiţiilor de vechime în funcţii de conducere, să interpreteze cadrul legislativ aplicabil, reprezintă o analiză ce vizează în realitate interpretarea şi aplicarea legii, în materia carierei personalului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi care excede atribuţiilor autorităţii pârâte.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că aprecierea adeverinţei invocate de reclamantă din care rezultă că a asigurat cu delegaţie conducerea C.M.J. Tulcea pe o perioadă de cel puţin 6 luni, este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării neputându-se pronunţa asupra unor aspecte de nelegalitate ce ar conduce la un tratament diferit.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 606 din 22 octombrie 2008 este legală şi temeinică, respingând ca neîntemeiate atât acţiunile conexe cât şi capătul de cerere privind sancţionarea pârâtului pentru nerespectarea termenelor legale impuse pentru dezbaterea, adoptarea hotărârii şi comunicarea acesteia prin obligarea la despăgubiri morale, întrucât reclamanta nu a precizat în ce a constat prejudiciul moral suferii.
Împotriva sentinţei civile nr. 3182 din 13 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs în termen legal reclamanta A.S.M., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii reclamantei, cu consecinţa anulării în tot a Hotărârii nr. 606 din 22 octombrie 2008 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca netemeinică şi nelegală, a constatării tratamentului discriminatoriu la care reclamanta a fost supusă de către Direcţia Generală Medicală a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative cu ocazia organizării concursului de ocupare a funcţiei de şef centru medical pentru Centrul Medical Judeţean Tulcea al M.I.R.A prin nerecunoaşterea vechimii de minim 6 (şase) luni în funcţii de conducere dobândită prin delegarea la conducerea unităţii în perioadele de absenţă ale şefului centrului, a obligării pârâtelor Direcţia Medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor să recunoască vechimea în funcţii de conducere dobândită de reclamantă prin delegarea la conducerea unităţii, şi a declarării drept discriminatorie a condiţiei de vechime în funcţii de conducere pentru un candidat la ocuparea unei funcţii de conducere prevăzută în Ordinul M.A.I. nr. 588/2005 privind Ghidul carierei poliţistului modificat prin O.M.A.I. nr. 1463/2006, condiţie preluată de fişa postului de şef centru medical.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că capetele de cerere din acţiunea reclamantei, denumite „acţiuni conexe", au fost greşit respinse ca neîntemeiate, tară o motivare legală, şi că nu există în hotărârea recurată nici o referire la vreo prevedere din OG nr. 137/2000, act normativ în baza căruia se poate aprecia situaţia de discriminare supusă dezbaterii. Cu toate că OG nr. 137/2000 prevede la art. 20 alin. (6) obligaţia pârâtei Direcţia Generală Medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor de a demonstra că situaţia încriminată nu constituie discriminare această demonstraţie nu a fost oferită. Pe de altă parte, s-a precizat de către reclamantă ca deşi a solicitat ca Direcţia Generală Medicală să pună la dispoziţia instanţei textul din actul normativ care reglementează modalitatea de calcul a vechimii în funcţii de conducere acest text legal nu a fost prezentat deoarece el nu există.
Prin întâmpinare Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este legală şi temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că recursul este nefondat, din considerentele ce urmează.
În mod întemeiat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 606 din 22 octombrie 2008, a reţinut, referitor la sesizarea reclamantei recurente vizând o situaţie de discriminare instituită prin stabilirea, prin Ordinele ministrului administraţiei şi internelor nr. 588/2005 şi nr. 1463/2006, condiţiei de vechime pentru ocuparea unei funcţii de conducere de minim 6 luni, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, cum a arătat şi prima instanţa prin considerentele sentinţei pronunţate, poliţiştii sunt funcţionari publici cu statut special care pot ocupa funcţiile de conducere numai prin examen sau concurs în situaţiile şi condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. In acest sens se dispune, prin art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, că selecţionarea, pregătirea, obţinerea gradelor profesionale şi evoluţia profesională a poliţiştilor se stabilesc, în condiţiile legii, prin Ghidul carierei poliţistului, aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Ghidul carierei personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobat prin Ordinul nr. 588/6 aprilie 2005 şi modificat prin Ordinul nr. 1463 din 27 septembrie 2006, ambele ale ministrului administraţiei şi internelor, reglementează, pentru ocuparea fiecărei funcţii de conducere din Ministerul Administraţiei şi Internelor, condiţii privitoare la numărul de ani de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei precum şi un număr de ani vechime în funcţii de conducere. Aceste dispoziţii din Ghidul carierei poliţistului nu sunt discriminatorii, în sensul prevederilor art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât prin ele nu se induc distincţii între persoane care se află în situaţii analoage sau comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă şi nu se încalcă astfel principiul egalităţii în faţa legii, instituit prin art. 16 alin. (1) din Constituţia României. Încadrarea şi promovarea personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor prin raportare la vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării unei funcţii şi la vechimea în funcţii de conducere sunt concepute în relaţie directă cu specialitatea şi complexitatea muncii, cu atribuţiile şi răspunderile pe care le implică acestea, ele fiind în concordanţă cu necesitatea desfăşurării unei activităţi eficiente, precum şi cu stimularea şi recompensarea corespunzătoare a personalului.
În raport de cele mai sus arătate, din care rezultă că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei şi că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta A.S.M. împotriva sentinţei civile nr. 3182 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.S.M. împotriva sentinţei civile nr. 3182 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3055/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3072/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
