ICCJ. Decizia nr. 1830/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1830/2010
Dosar nr. 628/32/2009
Şedinţa de la 13 aprilie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bacău, reclamantul M.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. Bacău şi I.G.P.R., anularea Dispoziţiei I.G.P.R. nr. 2016/2008 şi a Dispoziţiei I.P.J. Bacău nr. 661/2008, prin care a fost sancţionat cu mustrare şi respectiv a fost respinsă plângerea formulată împotriva primei dispoziţii de sancţionare.
1. Prin sentinţa nr. 691 din 16 octombrie 2009 a fost admisă excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Bacău şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că procesele şi cererile în materie de contencios administrativ formulate în contradictoriu şi cu autorităţi publice centrale cum este I.G.P.R. se judecă în primă instanţă de Curtea de Apel.
2. Prin sentinţa nr. 186 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Această instanţă a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 2 pct. 1 lit. d) şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în raport de rangul autorităţii care a aplicat sancţiunea disciplinară, I.P.J. Bacău, motiv pentru care a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bacău, fiind irelevant rangul autorităţii care a soluţionat contestaţia, respectiv I.G.P.R.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii. În acest sens se stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.C.M., în contradictoriu cu I.P.J. Bacău şi cu I.G.P.R., în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin cererea de chemare în judecată cu care reclamantul M.C.M. a învestit instanţa de contencios administrativ acesta a solicitat anularea a două acte administrative, respectiv (i) Dispoziţia şefului I.P.J. Bacău nr. 661 din 12 august 2002, comunicată la data de 22 august 2008, prin care a fost sancţionat cu mustrare scrisă, şi (ii) Dispoziţia I.G.P.R. nr. 2016 din 5 septembrie 2008, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva primului act administrativ menţionat.
Contrar celor reţinute în cuprinsul sentinţei nr. 186 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, Înalta Curte reţine că nu poate fi nesocotit în cauză rangul autorităţii emitente a Dispoziţiei nr. 2016 din 5 septembrie 2008 prin care, organul central al administraţiei a respins, ca neîntemeiată, contestaţia reclamantului şi a menţinut sancţiunea aplicată, realizând totodată şi o aprofundată analiză atât a situaţiei de fapt cât şi a prevederilor legale incidente.
Aşa fiind, instanţa de contencios administrativ chemată a se pronunţa asupra acţiunii reclamantului nu poate ignora şi nici nesocoti conţinutul acestui act şi nici măsura dispusă atunci când va examina legalitatea sancţiunii aplicate şi contestate, mai cu seamă că în mod expres reclamantul a solicitat şi anularea actului emis de autoritatea centrală sus arătată.
Faţă de poziţionarea şi rangul organului emitent al acestei din urmă decizii asupra căreia se va şi pronunţa instanţa, devin incidente, în vederea stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, în raport de care competenţa de soluţionare se va stabili în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă căreia i se va trimite cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.C.M., I.P.J. Bacău şi I.G.P.R. în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3733/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1832/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
