ICCJ. Decizia nr. 1832/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1832/2010
Dosar nr. 205/35/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 februarie 2008, astfel cum a fost precizată, ulterior reclamantul M.Z.V.I. a chemat în judecată G.R. şi C.L. Alba Iulia, solicitând anularea poziţiei nr. 749 din anexa 12 a HG nr. 974/2002, precum şi a poziţiei nr. 302 din anexa 2 a Hotărârii nr. 267/1999 a C.L. Alba Iulia cu privire la terenul situat în Alba Iulia, Str. I.A., în suprafaţă de 201 m.p.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că imobilul în litigiu a fost trecut în mod eronat în domeniul public al municipiului Alba Iulia, actele administrative atacate ignorând sub acest aspect că terenul pe care este amenajată strada I.A. este proprietatea privată a persoanelor fizice ce locuiesc acolo, amenajat pe cheltuiala lor ca drum de acces.
Prin sentinţa nr. 166 din 5 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins excepţiile tardivităţii şi lipsei plângerii prealabile şi a admis acţiunea.
Astfel, s-a dispus anularea parţială a poziţiei 302 din anexa 2 a Hotărârii nr. 267/1999 a C.L. Alba Iulia, precum şi anulara poziţiei nr. 749 anexa 2 din H.G nr. 974/2002, privind terenul în suprafaţă de 201 m.p., delimitat de pct. m, t, s, r, p, n, conform expertizei topografice efectuate de expertul M.G.L., lucrare ce face parte integrantă din sentinţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut ca fiind nefondată excepţia tardivităţii cererii în raport de HG nr. 974/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Alba, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţ. Astfel, s-a constatat că reclamantul a luat cunoştinţă la 7 decembrie 2007 de conţinutul anexei la hotărârea de guvern, publicată în numărul bis al M.Of. nr. 701/2002 şi distribuită doar persoanelor interesate, împrejurare în raport de care acţiunea a fost promovată în termenul legal de 6 luni.
Referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de C.L. Alba Iulia, instanţa a constatat că hotărârea adoptată de această autoritate locală fiind doar un act premergător emiterii hotărârii de guvern, nu era necesar a se solicita către emitent, revocarea H.C.L. nr. 267/1999, procedura administrativă fiind îndeplinită faţă de HG nr. 974/2002.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu şi a vătămării suferite prin includerea imobilului în domeniul public al municipiului Alba Iulia, înscrierea suprafeţei de 201 m.p. în inventarul bunurilor publice de interes local făcându-se cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 213/1998.
Împotriva sentinţei au declarat recurs G.R. şi C.L. al Municipiului Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul formulat de autoritatea locală s-a invocat greşita respingere a excepţiei lipsei procedurii prealabile precum şi a excepţiei tardivităţii acţiunii, pârâtul C.L. Alba Iulia arătând şi faptul că, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului pornit conform Legii nr. 10/2001, cererea ce formează obiectul cauzei de faţă apare ca inadmisibilă.
G.R. a criticat la rândul său sentinţa sub aspectul respingerii excepţiei tardivităţii acţiunii, în condiţiile în care aceasta a fost promovată cu depăşirea termenului de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, pârâtul a învederat că HG nr. 974/2002 a fost publicată la 25 septembrie 2002, termenul de un an împlinindu-se la data de 25 septembrie 2003 iar acţiunea a fost introdusă de-abia la 27 februarie 2008, fiind astfel tardivă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că hotărârea de guvern a fost emisă cu respectarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Prin natura sa, a mai precizat pârâtul, actul de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public local nu creează drepturi noi, prin hotărârea de însuşire a inventarelor neaducându-se vreo vătămare proprietăţii private a altor persoane, stabilindu-se doar un regim juridic diferenţiat al bunurilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul formulat de G.R. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a soluţionat corect excepţia tardivităţii invocată de pârât, constatând pe baza înscrisurilor de la dosar că acţiunea a fost formulată în termenul legal.
Anexa nr. 12 a HG nr. 974/2002 nu a fost publicată în acelaşi număr al M.Of. indicat de pârât, în data de 25 septembrie 2002, ci ulterior, la cererea autorităţilor publice interesate, aspecte de notorietate publică în practica acestei publicaţii.
În consecinţă, faţă de împrejurarea că reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul anexei la hotărârea de guvern la 7 decembrie 2007, termenul prevăzut de lege pentru introducerea acţiunii în anulare curge de la această dată.
Pe fondul litigiului, criticile sunt de asemenea, neîntemeiate.
Reclamantul şi-a dovedit interesul legitim lezat prin actul administrativ contestat. Astfel, terenul în suprafaţă de 201 m.p., atestat ca aparţinând domeniului public al municipiului Alba Iulia, este înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea reclamantului, fapt în raport de care s-a constatat în mod corect nelegalitatea poziţiei nr. 749 anexa 2 de includere a imobilului în proprietatea publică de interes local.
Curtea constată ca fiind lipsită de suport legal şi susţinerea pârâtului că hotărârea atacată, fiind doar o atestare a regimului juridic al proprietăţii, nu ar avea efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţii administrativ-teritoriale şi deci, acţiunea ar fi lipsită de interes.
Sub acest aspect este de reţinut că, în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998, hotărârea de trecere a unui bun dintr-un domeniul în altul nu constituie o simplă atestare, ci este o problemă de regim juridic al acelui imobil, reclamantul având dreptul de a cere cenzurarea actului administrativ prin care s-a dispus în privinţa terenului asupra căruia reclamă un drept de proprietate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefundat, recursul declarat de G.R.
Referitor la recursul formulat de C.L.M. Alba Iulia, Curtea constată că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de plată a taxei de timbru, comunicată prin citaţia emisă la 4 decembrie 2009.
Cum pârâtul nici nu face parte din categoria instituţiilor publice prevăzute expres în art. 17 din Legea nr. 146/1997, ca fiind scutite de plata taxei, Curtea va face aplicarea art. 20 alin. (3) din lege şi va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.R. împotriva sentinţei civile nr. 166 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de pârâtul C.L.M. Alba Iulia împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1830/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1835/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
