ICCJ. Decizia nr. 1838/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1838/2010
Dosar nr. 1485/54/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 mai 2009, reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia Agricolă şi Dezvoltare Rurală Dolj, solicitând anularea ordinului nr. 252 din 24 aprilie 2009 prin care s-a dispus ca, după expirarea termenului de preaviz de 30 de zile, să fie eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv în cadrul Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Dolj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsura dispusă în baza OUG nr. 37/2009 este nelegală şi abuzivă, posturile de director şi director adjunct nefiind desfiinţate prin acest act normativ, având loc doar o simplă modificare a denumirii acestor funcţii publice.
Prin sentinţa nr. 303 din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, reţinând ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamantul a promovat acţiunea în instanţă, fără ca, în prealabil, să solicite autorităţii emitente revocarea actului administrativ contestat, procedură obligatorie potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a invocat faptul că, în mod greşit s-a procedat la judecarea cauzei în absenţa sa, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a-şi formula apărarea.
De asemenea, reclamantul a arătat că în cauză, procedura prealabilă reglementată de dispoziţiile art. 7 alin. (19 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie, în care sens a invocat prevederile art. 4 alin. (2) şi respectiv art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare.
Astfel, susţinerea reclamantului în sensul că nu şi-a putut formula apărarea nu poate fi primită, instanţa de fond amânând cauza la primul termen de judecată pentru angajarea unui avocat şi ulterior, la data de 24 septembrie 2009, a procedat la judecarea pricinii, reclamantul deşi legal citat, neprezentându-se la proces.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune în contencios administrativ, sancţiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În acest sens, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, anterior sesizării instanţei, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Cât priveşte dispoziţiile la care s-a referit reclamantul, privind ipoteze în care nu este obligatorie procedura prealabilă, acestea nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 se referă la acţiunile introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe.
De asemenea, procedura prealabilă nu este obligatorie, potrivit art. 7 alin. (5) cu referire la art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, în caz de refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Însă, acest text de lege nu are aplicabilitate în cauză, ca de altfel, nici dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, privind excepţia de nelegalitate.
În raport de cele expuse mai sus, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinţei civile nr. 323 din 24 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1751/2010. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1854/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
