ICCJ. Decizia nr. 198/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 198/2010
Dosar nr. 592/39/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 decembrie 2008, B.F. a chemat în judecată M.E.C.T., solicitând anularea rezoluţiilor emise de C.N.A.T.D.C.U. – poziţia 1 anexa 1 la Ordinul nr. 4967 din 31 iulie 2008 şi obligarea intimatului să emită ordin de numire a reclamantului în postul de conferenţiar universitar la catedra de limbă şi literatură franceză a Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii Ş.M. Suceava.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a participat la concursul organizat în cadrul universităţii în vederea ocupării postului de conferenţiar universitar. Deşi s-a constatat că îndeplineşte toate criteriile de evaluare totuşi pârâtul, prin rezoluţia emisă de organul abilitat la 22 iulie 2008, nu a confirmat titlul didactic, cu motivarea că „prestigiul candidatului a fost puternic alterat şi că nu este compatibil cu statutul de conferenţiar".
Reclamantul a precizat că nu au fost respectate criteriile de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar, invocarea şi aplicarea unui criteriu nestipulat de lege, fără motivare, în mod discreţionar, încălcând flagrant dispoziţiile legale în materie.
Prin sentinţa nr. 111 din 28 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că neacordarea titlului didactic de conferenţiar universitar a fost decisă cu respectarea normelor legale atât de comisia de filologie şi studii culturale din cadrul C.N.A.T.D.C.U., cât şi de comisia de analiză a contestaţiei, reţinând că reclamantul nu întruneşte unul din criteriile necesare pentru ocuparea posturilor didactice şi anume, prestigiul ştiinţific.
Sub acest aspect, instanţa a constatat că reclamantul a fost numit conferenţiar universitar în anul 1996, titlu didactic ce i-a fost retras în 2002, când, în urma unor acuzaţii de plagiat aduse tezei de doctorat, confirmate, s-a decis anularea titlului ştiinţific de doctor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul B.F., invocând motivele prevăzute în drept de dispoziţiile art. 304 pct. 2, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa nu a analizat rezoluţia a cărei nelegalitate s-a invocat în raport de criteriile de evaluare în vigoare, reglementate de Ordinul nr. 5099/2005, completat de Ordinul nr. 3548/2006, în care sunt expres precizate condiţiile de îndeplinire a standardelor cerute pentru conferirea titlului didactic de conferenţiar universitar.
Or, din dosarul său de concurs, a arătat reclamantul, rezultă că întruneşte toate criteriile de evaluare, legale, printre care nu se regăseşte şi cel privind prestigiul ştiinţific al candidatului.
S-a menţionat de asemenea, că ambele rezoluţii sunt nemotivate şi contradictorii, prima comisie reţinând neîndeplinirea criteriului 4 de evaluare – prestigiul profesional -, iar comisia de analiză a contestaţiei făcând referire la neîntrunirea criteriilor 2 şi 3, privind activitatea de cercetare şi contribuţia ştiinţifică.
Reclamantul a mai arătat că instanţa nu s-a pronunţat dacă mai era necesar avizul consultativ al C.N.A.T.D.C.U., ori M.E.C.T. trebuia să emită direct ordinul de confirmare a titlului didactic, potrivit art. 61 alin. (6) din Legea nr. 128/1997, fiind vorba de susţinerea unui concurs pentru un post didactic în aceeaşi specialitate şi pentru acelaşi titlu didactic dobândit printr-un concurs anterior.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanţa de fond nu s-a pronunţat dacă au fost respectate procedura şi criteriile legale de evaluare pentru neacordarea titlului didactic de conferenţiar universitar reţinând că ordinul emis de minister este întemeiat, datorită neîndeplinirii criteriului privind prestigiul ştiinţific al reclamantului, puternic afectat în urma anulării titlului ştiinţific de doctor şi retragerii titlului didactic.
Pe de o parte, instanţa de fond nu a analizat dacă, astfel cum a susţinut reclamantul, ministrul educaţiei trebuia să emită direct ordinul, fără a mai fi necesară confirmarea de către C.N.A.T.D.C.U., în raport de prevederile art. 61 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, fiind vorba de un concurs pentru un post didactic în aceeaşi specialitate şi pentru acelaşi titlu didactic, dobândit printr-un concurs anterior.
Pe de altă parte, instanţa nu s-a pronunţat asupra susţinerii că ambele rezoluţii ale C.N.A.T.D.C.U. nu conţin motivarea propunerii de neacordare a titlului didactic strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, astfel cum impun dispoziţiile Ordinului nr. 3904/2006 privind organizarea şi funcţionarea consiliului.
De asemenea, instanţa nu a analizat contradicţia dintre concluziile comisiei de filologie şi studii culturale care a reţinut neîndeplinirea criteriului 4 de evaluare, respectiv prestigiul ştiinţific al candidatului şi cele ale comisiei de analiză a contestaţiei care a stabilit că nu sunt satisfăcute alte criterii şi anume activitatea ştiinţifică (care nu se încadrează în cerinţele C.N.A.T.D.C.U.) şi contribuţia ştiinţifică (ce nu este în concordanţă cu profilul postului scos la concurs).
Instanţa de fond, fără a se substitui comisiilor de specialitate, trebuia să verifice îndeplinirea cerinţelor Ordinului nr. 5099/2005 prin care s-a aprobat sistemul de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar, respectiv dacă standardul minim prevăzut pentru fiecare criteriu de evaluare în parte era sau nu satisfăcut.
Rezumându-se să facă referire doar la neîndeplinirea criteriului 4 – prestigiul profesional, fără a analiza dacă s-a luat în considerare mapa cu contribuţii ştiinţifice semnificative a candidatului, fără a verifica în ce măsură au fost sau nu îndeplinite criteriile 2 şi 3 de evaluare, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică.
În consecinţă, pentru motivele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.F. împotriva sentinţei civile nr. 111 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2/2010. Contencios. Anulare act administrativ.... → |
|---|
