ICCJ. Decizia nr. 1911/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1911/2010
Dosar nr. 14292/299/2008
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 46836/3/2007, reclamanta E.C.E. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate caracterul abuziv al măsurii trecerii în proprietatea statului a terenului în suprafaţă de 618,45 mp, situat în localitatea Techirghiol, jud. Constanţa şi să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în echivalent bănesc, la valoarea actuală a terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 492/ F din 10 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 14292/299/2008.
La data de 10 octombrie 2008, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Consiliului Local Eforie - Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, Cancelaria Primului Ministru - C.C.S.D. şi A.N.R.P. solicitând să se constate că terenul în suprafaţă de 618,45 m.p., situat în localitatea Techirghiol, jud. Constanţa a fost preluat fără titlu de pârâtul Statul Român, fiind expropriat în baza Decretului nr. 111/1951, să fie obligată comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local Eforie să emită decizia de restituire a terenului revendicat, în echivalent, prin acordarea de despăgubiri la valoarea actuală de piaţă a terenului, să fie obligată C.C.S.D. să emită titlurile de despăgubire care să încorporeze drepturile sale de creanţă asupra Statului Român (art. 3 lit. a) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005), să fie obligată A.N.R.P. să-i emită titlurile de plată, în numele şi pe seama Statului Român.
Prin sentinţa civilă nr. 5856 din 17 aprilie 2009, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâţii A.N.R.P. şi C.C.S.D. şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La termenul de judecată din 8 decembrie 2009, curtea de apel, din oficiu, a pus în discuţia părţilor disjungerea soluţionării pct. 3 şi 4 din acţiune, având ca obiect obligarea C.C.S.D. la emiterea titlurilor de despăgubire şi obligarea A.N.R.P. la emiterea titlurilor de plată. De asemenea, a invocat excepţia necompetenţei materiale cu privire la pct. 1şi 2 din acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 4345 din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a disjuns pct. 3 şi 4 din acţiune având ca obiect obligarea C.C.S.D. la emiterea titlurilor de despăgubire şi obligarea A.N.R.P. la emiterea titlurilor de plată şi a dispus formarea unui alt dosar.
A admis excepţia necompetenţei materiale cu privire la pct. 1 şi 2 din acţiune şi a declinat competenţa de soluţionare a pct. 1 şi 2 din acţiunea formulată în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Pretenţiile deduse judecăţii de către reclamantă prin pct. 1 şi 2 din acţiunea precizată constau în constatarea de către instanţă a caracterului abuziv al măsurii trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu şi plata de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005, aducându-se şi critici privind modul în care a fost soluţionată cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate, fiind invocate dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.
Potrivit dispoziţiilor art. 53 şi 54 din Legea nr. 18/1991 republicată, în materia stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin reconstituirea sau constituirea acestuia, precum şi în legătură cu atribuirea efectivă a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberarea titlurilor de proprietate, litigiile sunt de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul respectiv.
În cauză se constată că nu există o hotărâre a comisiei judeţene de aplicare a fondului funciar, însă se cere constatarea caracterului abuziv al măsurii trecerii în proprietate statului a imobilului din litigiu în contradictoriu cu Statul Român.
În acest context, din coroborarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) cu cele ale art. 8 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că instanţa competentă să soluţioneze o astfel de acţiune este judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, în speţă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a capetelor 1 şi 2 din reclamantei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a pct. 1 şi 2 din acţiunea reclamantei E.C.E., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1905/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1912/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
