ICCJ. Decizia nr. 23/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 23/2010
Dosar nr. 196/57/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2647/1007/2008 pe rolul Tribunalului Alba, Municipiul Aiud a chemat în judecată M.E.C.I. şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba, solicitând obligarea acestora să emită avizul conform pentru schimbarea destinaţiei a două imobile, astfel cum s-a propus prin Hotărârile nr. 170/2007 şi 188/1007 ale Consiliului Local Aiud.
Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 1135/2008 prin care s-a dispus respingerea acţiunii.
Recursul declarat de reclamant a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care prin Decizia nr. 34 din 13 ianuarie 2009 a casat în parte hotărârea, disjungând acţiunea formulată împotriva M.E.C.I. şi reţinând-o spre soluţionare în primă instanţă. Sentinţa a fost menţinută cu privire la respingerea acţiunii faţă de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba, cu motivarea că instituţia în drept să emită avizul conform este celălalt pârât.
Prin sentinţa nr. 107 din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus obligarea M.E.C.I. să emită avizul conform pentru schimbarea destinaţiei imobilului clădire – internat situată în Aiud, identificat prin CF 9283 nr. top 1740/3/1/3/2/2/1/4; 1742/3/1/3/2/2/1/4; 174/1/2/1/3/2/2/1/4, din internat în cabinete medicale şi respectiv, imobilul clădire-şcoală situat în Aiud la intersecţia Străzilor M. cu B., din spaţii de învăţământ în C.C.F.P.L.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ambele clădiri sunt în stare de degradare şi nu mai sunt folosite pentru procesul de învăţământ, schimbarea destinaţiei imobilelor fiind aprobată de Consiliul Local Aiud începând cu luna august 2007.
S-a mai reţinut că refuzul pârâtului de a emite avizul este nejustificat, întemeiat pe o împrejurarea viitoare şi incertă, cea de a păstra cele două spaţii în ipoteza în care ar fi evacuat Colegiul Naţional B.G. din imobilul pentru care s-a încheiat în 2008 contract de comodat pe o perioadă de 12 ani.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul M.E.C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a invocat interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 164 din Legea învăţământului nr. 84/1995, dreptul de a decide asupra imobilelor care fac parte din baza materială a învăţământului aparţinând exclusiv ministerului, indiferent de calitatea pe care o are reclamantul de proprietar al imobilelor.
Împrejurarea că prin hotărârile Consiliului Local Aiud s-au aprobat propunerile de schimbare a destinaţiei unor spaţii nu presupune automat emiterea avizului conform, fiind necesar ca ambele imobile să rămână cu funcţiunea de învăţământ pentru procesul instructiv – educativ al unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, imobilul face parte din domeniul privat al municipiului Aiud, nemaifiind folosit pentru activităţile de învăţământ din anul 2004, administratorul clădirii-internat, Grupul Şcolar A.B.C. procedând la predare către Administraţia Patrimoniului Local Aiud în anul 2005.
În privinţa celui de-al doilea imobil, situat la intersecţia străzilor M. cu B., rezultă din actele dosarului că acesta este proprietatea publică tabulară a municipiului Aiud şi nu mai este afectat procesului de învăţământ şi bazei materiale aferente din anul 2007.
Potrivit art. 166 alin. (4)1 din Legea nr. 84/1995 republicată, se condiţionează apartenenţa imobilelor terenuri şi clădiri la domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, în administrarea prin delegare a unităţilor de învăţământ, în măsura în care acestea îşi desfăşoară efectiv activitatea în aceste spaţii, premisă care nu este îndeplinită pentru cele două clădiri în discuţie.
Municipiul Aiud, în calitate de proprietar al imobilelor, se află în imposibilitatea exploatării şi întrebuinţării spaţiilor respective, refuzul pârâtului de a soluţiona favorabil solicitarea reclamantului fiind nejustificat.
În raport de cele expuse mai sus, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E.C.I. împotriva sentinţei nr. 107/F/CA/2009 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 233/2010. Contencios → |
|---|
